p·
®
Tata nu-i ca mama
p
JOSEPHINE SCHWARZ-GERO
pizza şi să nu i-o ofere prima dată copilului. Dimpotrivă, în astfelde cazuri, mamele „uită" adesea să mănânce, renunţă la masă sauo amână. Mamele sugarilor procedează de multe ori în acest felcând vine vorba de propriile lor nevoi. Bebeluşul are întâietate.
Însă pentru etapa de dezvoltare în care se află Carl la 14 luni,comportamentul tipic patern al unchiului este absolut minunat.
La o vârstă la care observarea, imitarea şi acţiunea autonomă
devin centrale, gestul adultului „de a mânca singur" este cel maipotrivit lucru. Pentru copil, este vorba despre un model pe care îlpoate imita. În procesul de formare a unor abilităţi noi, bebeluşiievoluează ajutaţi de acest tip de strategii paterne. Este ceva asemănător hăinuţelor de bebeluş. Ceea ce iniţial îi era prea mare sepotriveşte acum perfect!
Povestea lui Carl va mai apărea de câteva ori pe parcursulcărţii. Tânărul unchi a găsit până în cele mai mici detalii conexiunea ideală cu el. Ceea ce face acest tânăr bă:r:bat într-un mod foarteintuitiv şi natural este exact acel lucru de care copiii mici de vârsta lui Carl pot profita foarte mult.
Pentru a înţelege despre ce este vorba, trebuie să ne îndreptămîntâi atenţia spre etapa de dezvoltare la care se află Carl.
O MASIN
' Ă SE DEPLAS EAZĂ „SIN GURĂ"
La cele 14 luni pe care le are, Carl este în mijlocul unui importantproces de dezvoltare. Acum face primul mare pas spre câştigareaindependenţei. La apogeul ei, părinţii percep această etapă ca
„faza opoziţionismului". Ea începe la sfârşitul celei de-a şasea lunide viaţă şi se întinde până în al treilea an. Copilul achiziţionează
în această perioadă unele competenţe noi, al căror rol este să înlocuiască dependenţa lui de până acum. Doar când suntem capabili
