şi în chestiunea reluării vieţii sexuale. Momentul ales pentru
reînceperea vieţii sexuale după o naştere diferă foarte mult dela persoană la persoană. Din punct de vedere medical, contactul sexual este posibil cel mai devreme după cinci sau şase săptămâni. Şi aici trebuie să vă aşteptaţi la anumite schimbări, celpuţin temporar. Acest lucru nu se rezumă doar la faptul că acumperechea nu mai este singură şi că bebeluşul doarme alături.
Schimbările fizice ale partenerei pot conduce la o sensibilitatemodificată şi la un alt tip de reacţii din partea ei. E posibil caanumite atingeri care pe vremuri îi provocau plăcere să nu maiaibă acum acelaşi efect. Ceea ce altădată îi stârnea dorinţa o poateacum irita. Chiar şi pentru ea poate fi foarte derutant să se regăsească pe sine într-un corp modificat. Dacă acestor schimbări li seoferă spaţiul de care au nevoie, dacă sunt prevăzute şi discutate,acest lucru poate fi de real ajutor pentru parteneră.
Planificarea de către părinţi a unei perioade de excepţie deşase luni îi poate ajuta să evite multe conflicte şi neînţelegeri.
Chiar şi cele mai obişnuite decizii comune sunt luate acum înmod diferit. Temele cele mai frecvente pe care eu le cunosc şi înjurul cărora se învârt de obicei discuţiile sunt: concediile, locuinţaşi bunicii. De vreme ce atât mama, cât şi copilul se percep pe sineca o „diadă", sunt valabile aproape aceleaşi reguli ca în timpulsarcinii. Mama nu vorbeşte doar în numele ei, ci şi în al copilului.
S-ar putea spune că ea reprezintă acum „majoritatea". Mamei i sepermite în această perioadă să ia decizii pur „afective". În primeleşase luni, relaţiile dintre părinţi nu sunt simetrice.
Dacă taţii ştiu că această perioadă de inegalitate îşi va găsiîn mod natural sfârşitul necesar, atunci ei o vor putea gestionamai bine.
Dar, înainte să înceapă „perioada tatălui", în cea de-a şaptealună de viaţă, mai sunt câteva hopuri de trecut.
