unele mame tinere îşi doresc, mai ales acum, să păstreze o anumită distanţă faţă de ea.
În primele şase luni, deviza este următoarea: tot ceea ce estebine pentru mamă este bine şi pentru bebeluş. Deci dacă tinerei mame îi prinde bine să o aibă lângă ea pe mama ei, atuncitaţii vor trebui să se împrietenească în prima jumătate de an cuanumite reguli speciale, inclusiv în ceea ce o priveşte pe soacră.
Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa implicării inegale, la început, a celor două bunici.
Acest fenomen, în care mamele le dau întâi voie mamelor lorsă aibă grijă singure de bebeluş şi abia mai târziu îi permit acelaşilucru şi bunicii paterne, este unul foarte răspândit şi nu constituie un motiv de îngrijorare. Această diferenţă care se face întrecele două bunici nu este foarte greu de înţeles. Rolurile de bunică
maternă şi bunică paternă urmează aceeaşi succesiune temporală
ca în cazul părinţilor: mama este cea care trebuie să-şi găsească
întâi locul şi abia apoi tatăl. ·(în schimb, nu am întâlnit niciodată
conflicte similare în privinţa bunicului matern şi a celui patern).
De cele mai multe ori, problema se rezolvă de la sine pe parcursul celei de-a doua jumătăţi a primului an. Dacă acest lucrunu se întâmplă, este atribuţia taţilor să examineze situaţia maiîndeaproape. În cadrul scurtelor ieşiri pe care tatăl le face maitârziu singur cu copilul, îşi poate vizita părinţii şi îşi poate facesingur o imagine despre ceea ce se întâmplă. Cum reacţionează
copilul său când este acolo? Pare să se simtă bine la bunici? Saudevine dificil şi absent?
Ca principiu orientativ, şi copiii mici au dreptul să-şi construiască relaţii cu ceilalţi oameni şi să rămână în contact cu ei.
Mai există şi alte teme şi diferenţe de opinie între părinţi, caretrebuie interpretate şi soluţionate altfel în primele şase luni, spredeosebire de perioada ulterioară. De exemplu, faptul că mamareacţionează extrem de emoţional când vine vorba de un spaţiu
