Putem înţelege acest fenomen în felul următor: un bebeluş simteanumite tensiuni neplăcute, pe care le exprimă şi le expulzează
prin ţipete. În primele trei luni, singurul lucru care le rămâneuneori părinţilor de făcut este să încerce să asculte răbdătoriaceastă nefericire şi să-i arate bebeluşului că sunt acolo. Uneoriîi mai ajută să-şi descarce sufletul pe umerii unui alt adult. Cu câtbebeluşul înaintează mai mult în vârstă, cu atât mai rare devinaceste tensiuni difuze şi cu atât mai des plânsul are un anumitmotiv obiectiv şi foarte conştient. Doar că bebeluşul nu îl poateformula în alt fel.
În mod tipic, ,,programul" de plâns din primele trei luni seconcentrează în special în a doua parte a zilei - şi anume, searadevreme. De obicei, este perioada din zi când taţii se întorc acasă.
,,Când mă întorc seara acasă de la serviciu, fără niciun cuvânt,soţia mea îmi pune în braţe un bebeluş zbierând."
Nu sună prea plăcut, nici în ceea ce o priveşte pe mamă, niciîn privinţa a ceea ce înseamnă gestul pentru tată. Dar ce poatetata să facă în acest moment?
În primul rând, taţii isteţi au grijă să nu ajungă acasă înfometaţişi obosiţi. Prea puţini sunt bebeluşii care se liniştesc când li se
