mecanic, fără să se gândească", ,,Ion nu oboseşte" etc.
lmplicaturile conversaţionale sunt identificate de receptor pe bazaunui „calcul", în cursul căruia se ţine seama de câţiva factori esenţiali:sensul convenţional al cuvintelor care alcătuiesc enunţul şi referinţelepe care acesta le cuprinde, principiul cooperativ şi maximele acestuiaşi contextul comunicativ. Altfel spus, pentru fiecare implicatură sepoate construi o argumentare, exprimând felul în care raţionează
receptorul,luând în consideraţie factorii amintiţi. Cf.:A. Cât e ceasul?
B: Au Început ştirile la Pro TV.
lmplicatura „este trecut de 7" poate fi calculată de A ţinând seamade conţinutul şi de referinţele din enunţul lui B, pr;ecum şi de ·
informaţiile generale pe care le posedă în comun cu emiţătorul, pebaza presupunerii că acesta vrea să coopereze (deci să furnizezerăspunsul), dar nu poate oferi întreaga cantitate de informaţie (pentrucă nu are ceas sau nu este un ceas în cameră). Presupoziţiile nusunt calculabile, pentru că ele sunt declanşate de anumiţi constituenţiai enunţurilor.
lmplicaturile conversaţionale pot fi anulate explicit, prin adăugareaunei propoziţii, sau contextual, dacă nu contează pentru aportulinformaţional al enunţului. Enunţul Ion are trei copii, de exemplu,conţine.implicatura cantitativă „numai trei". Această implicatură poatefi anulată prin adăugarea propoziţiei dacă nu chiar mai mulţi saufără o marcă explicită, dacă se discută despre o indemnizaţie specială
