Principii pragmatice 53
care se acordă părinţilor cu cel puţin trei copii (chiar dacă Ion aremai mul� copii, acest lucru nu contează). Deducţiile logice nu suntanulabile; prezenţa unui adaos de tipul celui menţionat mai sus faceenunţul e:,ontradictoriu (sub aspectul conţinutului semantic) şi nereuşit(sub aspectul conţinutului nonsemantic).
Nefiind legate de forma lingvistică a enunţurilor care le conţin,implicaturile conversaţionale nu dispar dacă se operează substituţiisinonimice. În acelaşi context comunicativ, enunţul Ce prieten bun!, de exemplu, îşi conservă valoarea ironică, indiferent de cuvintele folosite: Ce prieten extraordinar! I Ce amic nemaipomenit!, şi chiar de forma construcţiei exclamative: Grozav prieten! Caracterul nondetaşabil distinge implicaturile de presupoziţii: presupoziţiile dispar dacă acelaşi lucru se exprimă într-o altă manieră. Cf., de exemplu, enunţul Plouă, faţă de Iar plouă (presupoziţie: ,,A plouat şi ieri / mai devreme") sau A Început să plouă (presupoziţie: ,,Până
acum nu a plouat") .
Criticii teoriei lui Grice au subliniat insuficienţa trăsăturilor la carene-am referit - considerate fie separat, fie împreună - pentrudelimitarea clasei implicaturilor conversaţionale. J. M. Sadock, deexemplu, semnalează faptul că principiul cooperativ este suficientde puternic pentru a permite calcularea celor mai diverse tipuri desemnificaţii contextuale (de exemplu, cele legate de actele indirecte);pe de altă parte, deşi unele implicaturi conversaţionale pot suferi întimp procese de convenţionalizare, de exemplu prin idiomaticizareaunor expresii metaforice, principiul cooperativ continuă să permită
reconstituirea „calculului" care a stat la baza înţelegerii metaforeloriniţiale (cf. expresii ca: a arde gazul, a bate apa În piuă). Testul anulării nu este relevant pentru identificarea implicaturilor conversaţionale, întrucât nu permite distingerea cazurilor de ambiguitate gramaticală, în care orice semnificaţie este anulabilă, de cele de univocitate plus implicatură conversaţională.
În privinţa caracterului nondetaşabil al implicaturilor conversaţionale, Grice însuşi excludea cazul implicaturilor bazate pemaxima manierei (deci al celor determinate de modul în care seasertează ceva). Sadock adaugă faptul că nu există principial niciun motiv în virtutea căruia substituirea unui element lexical specificcu unul mai puţin specific să nu determine eliminarea unei implicaturiconversaţionale;în acelaşi timp, implicaturile convenţionale sunt,
