54 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
de asemenea, nondetaşabile (cf. diversele posibilităti de a exprimasolicitarea fnchide uşa!, toate având în comun i�plicatura convenţională „E frig aici") (Sadock, 1 991 , 368-375).
G. Green adoptă o poziţie mult mai rezonabilă, susţinând că, înviziunea lui Grice, caracterizările diverselor tipuri de implicaturi nuconstituie criterii de definire a acestora (Green, 1 989, 95), ci -amadăuga - repere menite să semnaleze complexitatea posibilităţilorde implicitare şi să ofere sugestii de sistematizare a acestor posibilităţi.
4. Presupoziţii pragmatice
4.1. Principiul cooperativ explică posibilitatea, curentă în conversaţie, de a lăsa nespuse anumite lucruri, fără a pune în pericolcomunicarea lor. Activitatea de implicitare de la polul emiterii secorelează sistematic cu activitatea deductivă de la polul receptării.
Indiferent de motivele pentru care emiţătorul nu spune tot în mod explicit, el are în vedere capacităţile deductive ale receptorului. În afaradeducţiilor a căror actualizare este absolut necesară pentru interpretarea enunţurilor de către interlocutor şi pentru continuareaprocesului comunicativ -cazul implicaturilor conversaţionale-, există
şi d e d u c ţ / i pe care le-am putea numi I a t e n t e , întrucât sunt legate de elemente aparţinând fondului de informaţii comunparticipanţilor la schimbul verbal; acestea rămân, de obicei, în fundalulcomunicării, obiectul lor fiind recunoscut ca atare de receptor. Estecazul presupoziţiilor. Iniţial aparţinând domeniului de studiu al filozofiei,presupoziţiile au intrat în sfera de preocupări a lingvisticii prin anii '70
ai secolului trecut.
În semantica logică, se disting două tipuri de implicaţii: i m p I i c a ţ i a l o g i c ă şi p r e s u p o z i ţ i a . O propoziţie ca: Ion regretă
plecarea Mariei implică logic propoziţia „Ion regretă ceva" şipresupune propoziţia „Maria a plecat". În timp ce implicaţia logică
desemnează consecinţa logică a ceea ce este asertat printr-un enunţ,presupoziţia desemnează o precondiţie a enunţării cu succes a uneipropoziţii (în exemplul ales, dacă Maria nu a plecat, enunţareapropoziţiei nu se justifică). Diferenţa dintre cele două tipuri de
