50 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
De asemenea, încălcarea flagrantă a maximei relevanţei poatesemnala faptul că o anumită temă de conversaţie este nepotrivită,incomodă sau chiar primejdioasă (cf. ,,schimbarea vorbei"), iarîncălcarea maximei manierei poate avea semnificaţii diferite (exprimarea obscură deliberată poate fi o modalitate de selectare a destinatarului enunţului, în cazul prezenţei mai multor participanţi, după
cum prolixitatea poate fi semn al evitării unor aprecieri defavorabile).
R. Tolmach-Lakoff susţine, pe drept cuvânt, că practic distingereacelor patru tipuri de abateri de la maxime, la care ne-am referit, estedificilă. În realitate, nu numai tipul (4), aşa cum susţine Grice, ci toatetipurile de abateri produc implicaturi, în măsura în care receptorultrebuie să apeleze la elemente exterioare enunţului propriu-zis pentrua-i înţelege semnificaţia (Tolmach-Lakoff, 1 995, 1 93).
3.3. Grice face distincţie între conţinutul logic al unui enunţ, înfuncţie de care se determină valoarea de adevăr a acestuia, şiimplicaturi. În raport cu modalitatea în care sunt asociate cu conţinutullingvistic al enunţurilor, implicatu rile pot fi c o n v e n ţ i o n a Ie şin o n c o n v e n ţ i o n a I e . Prima clasă desemnează aspectelesemantice nelegate de valoarea de adevăr, transmise însă prin formeşi construcţii lingvistice; cea de a doua - aspectele semantice legate numai indirect de conţinutul lingvistic al enunţurilor. De exemplu,într-un enunţ ca:
E ciudat că nu mi-a telefonat până acum,
propoziţia că nu mi-a telefonat până acum nu contribuie la evaluarea enunţului ca adevărat sau fals, aşa cum se întâmplă în cazul enunţului:
E adevărat că nu mi-a telefonat până acum.
Valoarea de adevăr a propoziţiei menţionate nu afectează, înprimul caz, valoarea de adevăr a enunţului; propoziţia transmite oinformaţie (,,X nu mi-a telefonat până acum") deductibilă din structurasa lexico-gramaticală printr-un proces similar în esenţă cu acela aldeterminării presupoziţiilor (vezi infra, sub 4.). În termenii lui Grice, se poate vorbi, într-o situaţie de acest fel, despre o implicatură
conventiona
'
lă. Multi ' dintre criticii lui Grice consideră însă că distinctia
'
dintre implicaturile convenţionale şi presupoziţiile pragmatice nu sejustifică.
Clasa tipică pentru implicaturile n o n c o n v e n ţ i o n a I e esteaceea a i m p l i c a t u r i l o r c o n v e r s a ţ i o n a l e , definită prin
