Principii pragmatice 75
c o m u n i c a t i v e , dar cu intervenţia unor a c ţ i u n i r e d r e s i.vee x p Ii c i t e sau i m p Ii c i t e , care să contracareze eventualeleprejudicii aduse participanţilor prin performarea actului considerat,fie o e x p r i m a r e a m b i g u ă ( engl. off record)a intenţiilor, care să
permită negocierea sensurilor.
În anumite tipuri de situaţii, e x p r i m a r e a n e a m b i g u ă aintenţiilor comunicative f ă r ă a c ţ i u n e . r e d r e s i v ă are totuşivaloarea unui comportament strategic. Este cazul situaţiilor demaximă urgenţă, în care eficienţa comunicării trece pe primul plan
{de exemplu, dacă i se face rău cuiva şi vrem să-l ajutăm, putemfolosi construcţii imperative pentru formularea unor solicitări: Chemaţi
un doctor!; Telefonaţi la Salvare!; (Adu) apă! etc.), al situaţiilor încare prejudiciul adus prin performarea actului este foarte redus oripractic nul (Aşteptaţi cinci minute ca să vă semneze directorul
adeverinţa; Închide uşa - anunţând intenţia unei confidenţe din parteaemiţătorului) sau al situaţiilor în care superioritatea socială aemitătorului
'
fată
' de receptor este incontestabilă (de exemplu, un
'
ministru care se adresează sec:retarei). Acest tip de strategii estesingurul bazat pe respectarea maximelor principiului cooperativ (maiales a maximei cantităţii); . celelalte presupun încălcarea în formespecifice a uneia sau a mai multor maxime.
Este evidentă ierarhizarea acestor strategii după gradul decomplexitate: de la formele de expresie directă neatenuate, la celecu acţiune redresivă implicită şi explicită, până la formele de expresieindirectă. Fiecare dintre tipurile de strategii menţionate oferă însă
