Principii pragmatice 85
pe admiterea unui „teritoriu" comun şi pe manipularea presupoziţiilor;strategia 3 a politeţii negative, care recomandă pesimismulinteracţionai, se opune strategiei 9 a politeţii pozitive, care ne ceresă adoptăm o atitudine optimistă; strategia 5 a politeţii negative, carereclamă folosirea unor mărci ale deferenţei, se opune strategiei 4 apoliteţii pozitive, care reclamă folosirea unor mărci ale intimităţii.
E x p r i m a r e a am b i g u ă ( engl. off record) a intenţiilor comunicative reprezintă un comportament strategic legat de satisfacereacerinţelor principiului politeţii atunci când este motivată prin intenţiade a contracara posibilele prejudicii pe care performarea directă aunui act le-ar aduce eului receptorului. Este vorba despre unul dintrecazurile cele mai importante în care se face apel la acte verbaleindirecte şi, în acelaşi timp, despre unul dintre cazurile în care seînregistrează încălcarea maximelor cooperării stabilite de H. P. Grice.
P. Brown şi S. Levinson identifică două modalităţi de bază înrealizarea unei forme ambigue de expresie corelate cu politeţea: (a)sugerarea unor implicaturi conversaţionale prin aluzii declanşate deîncălcarea maximei relevanţei, a cantităţii şi a calităţii, şi (b)exprimarea vagă sau ambiguă, care semnalează încălcarea maximeimanierei.
În cazul î n c ă l c ă r i i m a x i m e i r e l e v a n ţ e i, emiţătorul poateutiliza ca strategii menite să-l determine pe receptor să impliceconversaţional semnificaţiile pe care vrea să le transmită:
• menţionarea motivelor sau a condiţiilor performării actuluiconsiderat:
Aş mânca 6 prăjitură. (,,du-te şi cumpără!")
Îţi place Mahler atât de mult? (,,închide televizorul sau schimbă
programul!")
Ai Închis toate geamurile când ai plecat de acasă? (,,deschide-leacum! e un aer înăbuşitor")
• menţionarea unor elemente asociate, în mod firesc sau printradiţia relaţiilor dintre parteneri, cu actul performat de emiţător:
Te duci cumva mâine la Bi/la cu maşina? (,,ia-mă şi pe mine!")
Sunt atât de adormită! (,,fă-mi o cafea!")
• încălcarea maximei la nivelul presupoziţiilor, enunţul înansamblu apărând ca relevant:
Iar trebuie să-ţi spăl tricoul!
