ex.: Am venit la tine pentru că sunt sigură că ai să mă ajuţi I n-ai
să mă refuzi (cf. şi „Ştiu că poţi. Trebuie să poţi", în schiţa
Bacalaureat (Caragiale, 1 960, 496)).
(10) Includerea ambilor parteneri în activitatea avută în vedere, prinfolosirea pluralului inclusiv în locul persoanei I sau a li-a sg.
ex.: Dacă ai făcut tu prăjiturile, să gustăm. (= eu)
Să ne aşezăm la masă! (= aşază-te!)
( 11) Formularea unor motivări ale dorinţelor emiţătorului care să
le prezinte receptorului drept rezonabile.
ex.: Puloverul acesta ţi-a rămas mic. Pentru mine e bun.
(1 2) Presupunerea sau afirmarea reciprocităţii ca justificare pentruanumite acte, al căror potenţial agresiv este astfel atenuat.
ex.: Azi faci tu cafeaua, ieri am făcut-o eu.
(1 3) satisfacerea eului pozitiv al receptorului prin oferirea continuă
de „cadouri" (bunuri materiale şi spirituale, simpatie, înţelegere, cooperare); satisfacerea dorinţei acestuia de a fiînţeles, ascultat, admirat etc.
Politeţea negativă şi pozitivă sunt mutual exclusive, fapt pus înevidenţă şi de natura antitetică a unora dintre strategiile de bază aleacestora. Astfel, strategia 2 a politeţii negative, determinată de cerinţareducerii presupunerilor în legătură cu orice aspecte legate depersoana receptorului, se opune strategiei 7 a politeţii pozitive, bazate
