82 Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică
o pasăre cântătoare, o fetiţă lipsită de experienţa de viaţă necesară, creează tensiune abordând pentru iniţierea unei conversaţii subiectul cel mai nepotrivit:
,,-Salutare, domnule Cunningham, repetai. Cum mai merge cumoştenirea?
[ ... ] Mormăi ceva în barbă şi îmi ocoli privirea, ca şi când nu s-arfi simţit la largul lui. Introducerea mea amicală dăduse greş. [ ... ] Mă
împiedecam din ce în ce mai rău, chinuită de o întrebare: ce prostiemai făcusem? Şi ce subiect de conversaţie sigur părea problemamoştenirii la noi în salon!" (Lee, 1 967, 252-254).
(6) Evitarea dezacordului, prin ocolirea răspunsurilor negativela replica partenerului, utilizând procedee diverse, cum ar fi:substituirea lui nu prin da, dar, acordul parţial, prin reformularea unor constituenţi ai enunţului, exprimarea atenuată
a propriilor opinii sau chiar minciuna convenţională.
ex.: A: Îţi place muzica asta?
B: Da, dar prefer să o ascult numai din când În când. I Mi-a
plăcut · Într-o vreme. I Îmi place, Într-o anumită măsură
(/ Într-un fel) I Da (deşi pentru ambii parteneri este clar că
lucrurile nu stau aşa).
În farsa Conu' Leonida faţă cu reacţiunea, încuviinţarea aparentă
a ir;iterlocutorului este o tactică securizantă pentru Efimiţa, care îipermite să dea glas sistematic unor opinii de bun simţ.
