Principii pragmatice 79
• cerând iertare:
ex.: Scuzaţi-mă că intervin, dar. ..
Vă rog să nu vă supăraţi că am Îndrăznit să vă contrazic.
(7) Impersonalizarea emiţătorului sau a receptorului.
ex.: Nu se poate face nimic. (= impersonalizarea emiţătorului)
Ar fi de dorit să se găsească o soluţie. (= impersonalizareareceptorului).
E necesar să se facă ceva În problema asta.
Ar fi de dorit să se procedeze altfel.
În esenţă, este vorba despre evitarea pronumelor de persoana Işi a li-a sg., care fac referire la autorul, respectiv la destinatarul uneiacţiuni; acţiunea este prezentată ca şi cum cei de faţă nu ar fi implicaţi.
(8) Admiterea faptului că te îndatorezi faţă de receptor sau că
receptorul nu îţi este obligat în nici un fel.
ex.: V-aş rămâne Îndatorat dacă . . . .
Nu aş putea să răspund pe măsura bunăvoinţei dumneavoastră.
Cf. şi următorul răspuns posibil la mulţumirile indirecte pentru oofertă de ajutor:
A: Sunteţi bun să-mi spuneţi cum pot ajunge la gară?
B: Vă Însoţesc până acolo.
A: Vă rog să nu vă deranjaţi.
B: Nu e nici un deranj; oricum, merg Într-acolo.
P o I i t e ţ e a p o z i t i v ă reflectă un efort de apropiere întrecolocutori, presupunând tratarea receptorului ca membru al grupuluicăruia îi aparţine emiţătorul, ca persoană cunoscută, ?greată şi apreciată.
Efectul social scontat este de accelerare a relaţiilor între.indivizi, acesttip de politeţe constituind nucleul comportării familiare, glumeţe.
