Principii pragmatice 81
ex.: A: Aşa, fetele, şi ce-aţi mai făcut astăzi?
B: Am chiulit la germană.
A: Nu v-ar fi ruşine! (text înregistrat); A: E comedie, mie mi-a plăcut.
B: Da, e mişto! (text înregistrat) Pentru română este caracteristică aşa-numita adresare inversă: preluarea în limbajul adulţilor a unor forme de adresare folosite de copii (mamă, tată etc.), fără ca aceşti termeni să implice cu necesitate înrudirea între colocutori sau prezenţa unui receptor minor. Condiţia este ca emiţătorul să fie mai în vârstă decât receptorul.
(5) Căutarea sau sublinierea acordului cu receptorul prin apelulla subiecte „sigure" de conversaţie (pentru a iniţia o conversaţie între cunoscuţi, dar mai ales cu persoane necunoscute)sau prin reluarea (integral sau parţial) ,,în ecou" a unor repliciale partenerului. Găsim la I. L. Caragiale numeroase ilustrăriale acestei strategii:
• în Five o'clock:
„Miţa: E un ger afară, maşer, că nu-ţi poţi face o idee ... Dacă o ţinea aşa toată noaptea, se duce dracului rapiţa!" (Caragiale, 1 960, 96);
• în Situaţiunea:
,, - Teribilă căldură a fost astăzi! zice Nae, ştergându-se de sudoare.
- Teribilă! răspunz eu.
-Dar acuma tot poţi pentru ca să zici că respiri.
-Se-nţelege ... " (ibid,, 1 29);
• în O scrisoare pierdută, repetiţia în ecou este exploatată
de autor, definind critic natura unui personaj, Pristanda:
,,Tipătescu: Mişel! Pristanda: Curat mişel!
Tipătescu: Murdar! Pristanda: Curat murdar!
Tipătescu: Ei! nu s-alege! Pristanda: Nu s-alegef' (Caragiale, 1 959, 1 02).
Tot Caragiale ne oferă în schiţa Vizită o enumerare a subiectelor
,,sigure":
„După formalităţile de rigoare, am început să convorbim desprevreme, despre sortii agriculturii [ ... ], despre criză ş.c.l." (Caragiale,1 960, 233).
Evaluarea greşită a unor subiecte drept „sigure" poate avea caefect blocarea comunicării. Personajul principal din romanul Să ucizi
