84
„Noul val" în cinematografia românească
România în 2005. Asta, după ce anul trecut Mobra Films apăruse pe genericul a trei filme de la Berlinală şi am fost producătorii din România ai unui proiect german destul de însemnat Offset,
cu Alexandra Maria Lara şi Răzvan Vasilescu. Desigur, când am înfiinţat firma, habar n-am avut ce-o să facem cu ea, credeam că o s-o folosim doar pentru filmele noastre. S-a întâmplat aşa: eram eu şi Hanno în două festivaluri diferite, care aveau loc în acelaşi timp, la Montpellier şi la Cottbus, având fiecare filme în ambele festivaluri. Până şi festivităţile de premiere s-au întâmplat în aceeaşi zi şi s-a potrivit ca eu să ridic premiul lui Hanno la Cottbus, iar el, premiul meu la Montpellier. Ambele filme erau filmate de Oleg Mutu, şi în Franţa, după Montpellier, agentul de vânzări al scurtmetrajelor noastre (iarăşi acelaşi ins pentru ambii) ne-a întrebat de ce nu ne facem toţi trei o casă
de producţie, dacă tot avem aşa o biografie comună. Aşa am şi făcut. O lună mai târziu, Hanno mi-a înmânat premiul meu de la Montpellier, pe care întâmplător îl găsise într-un buzunar.
Era o diplomă împăturită în 16 şi păstrată în buzunarul de la spate al blugilor. ,,După premiere am fost la bere", mi-a explicat Hanno şi mi s-a părut o explicaţie OK. Am păstrat-o aşa, împăturită şi asudată; e cel mai simpatic premiu pe care îl am, alături de un trofeu de la Mons, care mi s-a spart în bagaje şi pe care îl ţin într-o pungă. ·
Ai realizat şi câteva reclame. Ce inseamnă pentru tine domeniul
publicităţii?
În ultimii ani, am ajuns să lucrez chiar multă publicitate. Până
la urmă, e domeniul din care trăim; filmele sunt ca o pasiune, dar nu poţi trăi din asta, iar publicitatea e de o sută de ori preferabilă televiziunii. Desigur, e multă impostură şi incompetenţă
şi în domeniul publicităţii, sunt foarte mulţi urechişti care trăiesc
