ţare, e adesea penibil.
Scenariile tale dovedesc reale calităţi literare. Te-ai gândit vreodată
la o carieră de prozator?
Mă consider un fel de prozator care face filme. Sunt foarte multelucruri pe care am să le povestesc, dar care nu sunt potrivitepentru film, şi, ca atare, le voi povesti în scris la un momentdat. Scrisul are pentru mine un mare avantaj. E locul în careîmi stăpânesc cel mai bine mijloacele şi în care rezultatul nudepinde de nimeni altcineva. De multe ori, mă gândesc că, într-obună zi, voi ajunge numai să scriu, dar sper ca până atunci să
mai fac nişte filme.
Dintre scenariile tale, unul (Canton) a fost adus pe ecran de către
Constantin Popescu. Cum te-ai simţit văzând ce a devenit un scenariu al tău în viziunea unui alt regizor?
M-am bucurat când Tică Popescu m-a sunat că ar vrea să facă
un film după Canton. Şi am ales să nu mă duc la filmări şi să
mă implic cât mai puţin, tocmai ca să nu sufoc regizorul şi viziunea lui. Cred că, văzând filmul, am înţeles mai bine ce înseamnă
Cristian Mungiu
83
regie. Ce a ieşit seamănă cumva cu ce propusesem eu, dar e foarte diferit. �ând îţi scrii filmele, de fapt, le vezi mai întâi în capul tău, iar apoi munceşti să creezi imagini cât mai apropiate de viziunea ta; cel puţin aşa mi se întâmplă mie. Cantonul după
Tică, ca să zic aşa, e un film bun, mai frumos vizual decât pesemne că aş fi putut eu să-l fac, dialogurile sunt cele scrise de mine, dar nu e filmul din capul meu. Cred că să fii doar scenarist trebuie să fie destul de frustrant: nu ai satisfacţia că ceea ce ai imaginat şi ai cumpănit îndelung apare pe ecran, ci doar o selecţie aleatorie.
Ce scenarii „de sertar" mai ai? Ştiu că ai scris, printre altele, un scenariu în colaborare cu actorul american Dennis Hopper, care ar fitrebuit să şi regizeze filmul . . .
Am mai multe scenarii de sertar decât făcute. Anul trecut, Stere Gulea a câştigat o finanţare cu Week-end cu mama, fost Tina şi mama ei, un scenariu scris pentru el în 1999, aşa că sper ca acesta să devină film. Apoi mai e Cartier, scris cu Ioana Uricaru, cel mai premiat scenariu al meu. Anul trecut am scris, pornind de la un scenariu deja existent, Baby Photo, o interpretare destul de liberă a biografiei poetului Andrei Codrescu. Şi, într-adevăr, mai există Gangster, scenariul scris cu şi pentru Hopper. Şansele ca proiectul să mai coaguleze finanţare acum sunt mici şi nu ţin în nici un fel de mine, însă experienţa a fost memorabilă.
Între felul în care se concepe cinema-ul în State şi felul în care se gândeşte în Europa e o aşa de mare diferenţă, încât la un moment dat trebuie să optezi, căci sunt maniere foarte diferite.
Ai înfiinţat în 2003, împreună cu Hanno Hofer şi Oleg Mutu, casade producţie Mobra Fi/ms. Ce înseamnă pentru voi această afacere?
Azi, când răspund la aceste întrebări, am primit vestea că un spot umanitar produs de noi a fost desemnat cel mai bun spot din
