90
„Noul val" în cinematografia românească
Care sunt maeştrii sau modelele tale din cinematografia românească şi internaţională?
Nu cred în relaţia virtuală discipol-maestru, dar evident că
sunt nume care mi-au dat serios de gândit prin filmele pe care le-au făcut: Ovidiu Bose Paştină, Lucian Pintilie, Copel Moscu, Serghei Paradjanov, Andrei Tarkovski, Terry Gilliam, Jim Jarmusch, Martin Scorsese, Akira Kurosawa, Emir Kusturica, Stanley Kubrick, fraţii Coen, Takeshi Kitano, Oliver Stone, Tim Burton, Quentin Tarantino şi câţiva dintre cineaştii din „Noul val" sud-american.
Din această listă, doar doi regizori sunt documentarişti. Nu te-a tentatniciodată filmul de ficţiune? Dacă da, de ce nu ai urmat acest drum?
Evident că mă interesează şi filmul de ficţiune. Dar nu cred că
e musai să faci ficţiune ca să probezi că eşti bărbat, pardon, regizor .. . să ieşi cu cearşaful pătat de sânge la balcon şi să ceri recunoaştere din partea colegilor şi a criticii. După '89, numărul de debuturi proaste de la noi egalează cu brio numărul de filme catastrofale făcute de cineaştii români consacraţi. Câte dintre filmele de ficţiune româneşti recente îşi merită banii? E o mare responsabilitate la mijloc: să faci un film doar pentru că statul îţi dă două sau trei sute de mii de euro?! Un film care, în cel mai bun caz, ajunge la câteva festivaluri, după care este aruncat într-un dulap pentru totdeauna. Foarte puţini dintre cineaştii români, şi chiar puţini dintre cei europeni, fac un soi de cinema sănătos, un cinema care se vinde şi comunică idei şi sentimente într-un mod foarte personal. În comparaţie cu America Centrală
şi de Sud, ceea ce se întâmplă în Europa e trist.
Ce se Întâmplă la ora actuală cu documentarul european şi celnord-american?
