Tu d or Giurgiu
Născut la 20 iunie 1972, în Cluj. Urmează ATF-ul între 1991-1995. Dintre scurtmetrajele studenţeşti, cele mai cunoscute sunt Vecini (1993) şi Singur(ă) pe lume (film de diplomă), care sunt prezentate la festivaluri internaţionale din Augsburg (Germania), Valladolid şi Valencia (Spania), Rotterdam (Olanda) sau Sao Paulo (Brazilia). Încă din facultate, lucrează ca asistent de regie cu cineaşti precum Nae Caranfil (f pericoloso sporgersi, 1993), Lucian Pintilie (Prea târziu, 1996) sau Radu Mihăileanu (Trenul vie,ui, 1998). Începând din 1994, participă la workshopuri şi seminarii în Karlovy Vary (Cehia), Amsterdam (Olanda), Seattle (SUA) sau Berlin (,,Berlinale Talent Campus", 2003). Este director artistic în cadrul Atomic TV, primul post muzical românesc, între 1998-1999. Regizează spoturi publicitare şi aproape o sută de videoclipuri muzicale, dintre care unele (pentru piese interpretate de Ioan Gyuri Pascu, La Familia, BUG Mafia sau Omul cu şobolani) sunt premiate. Produce şi regizează
documentarul Hausmeister (Premiul criticii şi Premiul pentru regie la Da KINO
2000) şi scurtmetrajul Popeam Story (2001), prezent la Berlin (secţiunea
„Panorama"), Brisbane (Australia), Bilbao (Spania) şi Varşovia (Polonia). În 2004, produce documentarul Marele jaf comunist de Alexandru Solomon.
Cu proiectul Legături bolnăvicioase, pornind de la romanul omonim al Ceciliei Ştefănescu, câştigă numeroase granturi de producţie şi de dezvoltare (inclusiv de la CNC). Acest lungmetraj de debut (interpreţi: Maria Popistaşu, Ioana Barbu, Tudor Chirilă) are premiera mondială în februarie, la Festivalul Internaţional de la Berlin (secţiunea „Panorama"). Filmul mai este prezentat la festivalurile din Salerno (Italia), Seattle (SUA), Karlovy Vary (Cehia) sau Edinburgh (Marea Britanie), şi obţine Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film Independent „Anonimul" (Sfântu Gheorghe). Între 2002-2005, este directorul Festivalului Internaţional de Film „Transilvania" (TIFF) din Cluj, cel mai important eveniment cinematografic din România postcomunistă.
În iunie 2005, devine preşedinte-director general al Televiziunii Române, păstrând doar funcţia de preşedinte onorific al TIFF-ului.
Orgolii mari,
industrie mică
Când şi cum te-ai hotărât să devii regizor de film?
Cred că declicul iniţial s-a produs pe când aveam 16 sau 17
ani şi am văzut la Cinema Arta din Cluj - o sală mică, destinată
peliculelor de artă - o serie de filme aduse de la Cinemateca din Bucureşti. Ţin minte şi acum că atunci am văzut I Vitelloni şi Clovnii de Fellini, precum şi Cuţitul în apă al lui Polanski, care m-a marcat cel mai mult. Am ieşit de acolo foarte convins că voi deveni regizor. Decizia venea pe fondul unei perioade de acumulări cinematografice: văzusem multe filme, încă de la 5-6 ani, devoram cât de mult film se putea pe vremea aia, inclusiv film românesc, mă duceam la festivalul de la Costineşti .. . Eram deja un fel de cinefil înrăit, iar în perioada de după 14 ani începusem să-mi pun şi probleme legate de cum se fac filmele. Acumulările erau şi culturale în general: începusem să scriu şi eram într-o fază creativă foarte pronunţată, credeam despre mine că aş avea ce spune şi mi se părea că filmul
