Cătălin Mitulescu
127
le-am juxtapus; asta a fost soluţia pe care am găsit-o pentru acest proiect. Am do�it ca oamenii care văd filmul să regăsească acel an şi să intre în jocul amintirilor. Însă următorul meu proiect (Un balon În formă de inimă) va fi o poveste de dragoste din prezent, mai simplă, cu o naraţiune solidă, despre nişte hoţi de buzunare şi o cameristă, undeva în Constanţa. Mizez de acum pe poveşti simple şi frumoase.
Cum vezi cinematografia românească În momentul actual?
Cred că e un moment foarte propice pentru noi, dar, dacă nu vom reuşi să ne deschidem şi către publicul din România, vom rata acest moment. Îţi spun asta şi ca producător, şi ca regizor.
Orice film pe care îl faci trebuie să fie văzut de cineva, iar aprecierea lui faţă de tine se manifestă prin faptul că el cumpără
un bilet şi iese mulţumit din sală. Ce se întâmplă la festivaluri e altceva. Dacă toată experienţa ta de festival nu te duce până
la urmă către spectatorul care îşi plăteşte biletul, o întâlnire foarte importantă este ratată. Astea sunt bazele cinematografului: un regizor face un film produs de o casă de producţie, un distribuitor îl aduce în săli, oamenii plătesc bilet ca să-l vadă, iar o parte din bani se întoarce la casa de producţie. Nu e vorba numai de bani aici, e vorba de un schimb, de un „dialog". Dialogul cu publicul de cinema mi se pare acum cel mai important
-pentru mine, ca regizor. În rest, ca producător, vorbesc de existenţa unei vieţi cinematografice, a unei cinematografii adevărate la noi în ţară. Trebuie să existe un răspuns financiar din partea spectatorilor, reviste de cinema care să vorbească despre filmele româneşti şi un public care să aştepte noile filme româneşti.
Asta înseamnă să ai o cinematografie. Este o bătălie pe mai multe fronturi, de care trebuie să fim conştienţi toţi. Pentru că, dacă nu folosim acest moment bun şi nu ne deschidem către
