132
„Noul val" în cinematografia românească
e drumul cel mai bun. Însă, la vremea respectivă, porţile îmi erau cumva închise, pentru că, până la Revoluţie, nu puteam nici măcar să mă gândesc să vin eu de la Cluj la Bucureşti pentru examen la Film; ştiam că trebuie să ai „pile" ca să fii admis .. . Imediat după Revoluţie, pe 25 sau pe 26 decembrie
'89, le-am spus alor mei că nu mai dau la Medicină, pentru care mă pregătisem de doi ani şi jumătate, şi dau la Regie. Normal, în momentul acela, situaţia în familia mea s-a cam agravat, însă eu mi-am asumat decizia respectivă şi cred că n-am greşit.
Consider că e foarte important ca, orice opţiune ai avea în viaţă, să-ţi placă ceea ce faci.
Cum ţi se par acum filmele din facultate?
Privind acum retrospectiv, mi se pare că eram foarte crud, foarte necopt Ia vremea respectivă. Tot auzeam persoane mai mature care spuneau că nu e bine să faci regie de la vârsta de 18 ani.
Eu cred că asta depinde foarte mult de acumulările pe care le ai tu ca om. Dacă aş lua-o acum de la început, probabil că n-aş
mai da la Regie din prima, aş lăsa să mai treacă un pic. Cred că altfel se văd lucrurile când treci de 25 de ani, altfel scrii, altfel gândeşti. . . Dacă mă uit acum la filmele mele de atunci, mi se par foarte naive.
Ai lucrat ca asistent de regie cu Nae Caranfil, Lucian Pintilie sauRadu Mihăileanu. Ce ai învăţat de la aceşti cineaşti?
Cred că a fost pentru mine perioada cea mai importantă de acumulări, poate chiar mai importantă decât şcoala. Asta, pentru că, după ce ieşi din facultate, constaţi că, de fapt, nu prea ştii mare lucru despre cum se fac filmele. De abia atunci când am ajuns pe platoul de filmare şi am început să lucrez am realizat că filmele au o altă geneză decât învăţasem eu teoretic în şcoală. Într-o primă fază, mai important pentru mine a fost
