la voia inspiraţiei, trebuie să ştii nişte lucruri care ţin de limbajul cinematografic. Desigur, matematica exprimării nu trebuie să omoare creaţia şi imaginaţia, iar aici Veroiu era foarte bun.
Eram în perioada aceea gri, prin 1997, când tinerii nu prea făceau filme, iar mafia era foarte puternică. Mă mai întâlneam din când în când cu Veroiu, înainte să se stingă, şi îmi spunea: ,,Ce faci, n-ai plecat încă din ţară, eşti băiat bun şi deştept, du-te şi fă ceva în străinătate . .. ". El era foarte pesimist, dar eu îi răspundeam mereu că e mai bine să rămân aici şi cred şi acum că nu m-am înşelat.
Ai făcut aproape o sută de videoclipuri, precum şi câteva spoturi
publicitare. Cum te-au ajutat experienţele astea?
Cred că astfel de experienţe sunt extrem de importante, pentru că îţi formează un anume tip de atitudine şi un anume tip de reflex, îţi cizelează demersul creativ şi te obligă să cauţi mereu soluţii ingenioase. Ştii mai bine ce ai de făcut, gândeşti totul mult mai rapid şi mai concentrat, ajungi să stăpâneşti mult mai bine tehnica de filmare. Şi este foarte plăcut, mai ales în momentul în care lucrezi cu oameni care înţeleg să-ţi lase o libertate de creaţie şi poţi să te manifeşti. Nu toate aceste filmuleţe au fost extraordinare, am mai dat şi chixuri, dar cred că, mai ales în zona de videoclip, am făcut unele lucruri care au reprezentat nişte repere în anii respectivi. Nu mai am timp acum, dar mie îmi place muzica şi, dacă aş putea, aş face-o din nou.
Ai realizat şi un documentar (HausmeisterJ, ai şi produs un altul
(Marele jaf comunist de Alexandru Solomon). Ce reprezintă pentru
tine acest gen de filme?
Mă uit cu plăcere la documentare, nu foarte des, dar, când sunt la festivaluri, îmi place să văd şi astfel de filme. Sigur că prefer
Tudor Giurgiu
135
oricând o ficţiune, prefer acţiunea şi conflictul unei poveşti mai
calme sau mai cuminţi, să spunem, cam cum ar fi documentarul. Totuşi, mi se pare foarte provocator, ca demers vizual care
te obligă pe tine, regizorul, la o cu totul altă raportare: nu mai
eşti dirijorul unei echipe, eşti un simplu om cu gândurile tale
şi te poţi duce singur, de nebun, să filmezi cu o cameră ... Cred
că documentariştii buni sunt oameni precum Alecu Solomon,
foarte profunzi, foarte implicaţi într-un anume tip de demers,
fie social, fie politic, oameni care gândesc foarte mult şi sunt
preocupaţi de anumite teme. Mi-ar plăcea să mai fac documentar,
136
„Noul val" în cinematografia românească
