ţiunea, destul de discontinuă, din roman, după ce am reuşit să
leg un pic firele şi personajele, mi-am dat seama că poate fi un film acolo. Lectura a venit şi într-un moment în care încercam să scriu un scenariu despre tineri, o poveste de maturizare a unui băiat care iubeşte două fete. Ştiam foarte bine că, dacă
va fi să fac un film, acest prim film trebuie să fie despre vârsta asta, pentru că mă preocupa mult atunci. Acum am alte gânduri şi preocupări, nu cred că aş mai putea face alt film despre tineri.
Am încercat să fac un film extrem de curat, care nu vrea să
spună zece lucruri deodată, un film mai simplu, cu o poveste
1 38
„Noul val" în cinematografia românească
extrem de clară, care începe într-un loc şi se termină într-altul, şi cred că am reuşit. M-am bucurat mult când am terminat filmul şi l-am văzut la Berlin pe un ecran foarte mare. Deşi eram nemulţumit de anumite lucruri, în mare era filmul pe care am dorit să-l fac, iar lucrul ăsta m-a mobilizat foarte mult şi mi-a creat o poftă imensă de a face încă unul.
Au trecut câteva luni de la premieră, impresiile iniţiale s-au maidecantat puţin. Poţi să-mi spui ce te nemulţumeşte privind acumprimul tău lungmetraj?
Cred că se simte în film o anume ezitare a felului în care anumite scene curg unele din altele. Sunt nişte ezitări care ţin, pur şi simplu, de lipsa mea de timp şi de dedicare faţă de proiectul ăsta. Or, în momentul în care începi un film, trebuie să ai, cred, o perioadă mai lungă în care să te concentrezi asupra lui.
Pentru mine, toate întâmplările anului trecut au fost destul de ciudate. În momentul în care trebuia să mă apuc să pregătesc serios filmul, a apărut propunerea de a conduce TVR-ul. Apoi am început să mă duc la serviciu, cum s-ar spune, iar seara făceam probe şi lucram pentru film. A trebuit să-mi iau o vacanţă de zece zile înainte să încep filmările, dar a fost extrem de puţin. Cred, aşadar, că au apărut în film nişte inconsecvenţe legate de stil şi de relaţia dintre personaje. Dar sunt convins că, dacă aveam mai mult timp să lucrez la scenariu cu Cecilia şi cu Răzvan (Rădulescu), povestea ar fi fost mai împlinită.
Lucrurile pe care mi le reproşez ţin deci de contextul special în care s-a făcut filmul ăsta. Dar nu pot să spun oamenilor: ,,Ştiţi, filmul ăsta ar fi ieşit extraordinar, dacă eu nu mă duceam la TVR şi dacă mai aveam puţin timp". Trebuie să-ţi asumi aceste lucruri. Până la urmă, cred că filmul a fost judecat, în general, corect. Poate că oamenii ar trebui să se bucure mai mult că
în filmul românesc se întâmplă şi altceva, iar aici e vorba de
Ioana Barbu şi Maria Popistaşu în Legături bolnăvicioase
un filon nou. Cred că am uitat să ne bucurăm de filme normale
şi aşteptăm mereu un nou Moartea domnului Lăzărescu. Or,
filme ca ăsta se nasc foarte rar; ar fi ideal să se întâmple mai
des, dar cred că orice cinematografie sănătoasă se bazează şi
pe nişte filme bune prin faptul că sunt solide din punct de vedere
artistic şi tehnic şi funcţionează bine, în ţară şi în străinătate.
