Cum vezi cinematografia românească actuală?
Eu cred că astăzi cinematografia românească trăieşte momentul cel mai fast din istoria sa. Şi asta mi-au spus-o şi oameni din ţările vecine, convinşi că la noi se întâmplă un fel de revolu
ţie; poate numai filmul argentinian mai cunoaşte înflorirea asta. Cred că trăim un moment foarte bun, dar, dacă nu îl exploatăm la timp şi nu reuşim să tragem nişte concluzii importante din el, riscăm să urmeze o nouă perioadă gri. Din păcate, nu cred că există o anumită solidaritate de breaslă: noi ne unim doar în situaţii de criză sau momente grele, doar atunci reuşim să lucrăm împreună împotriva răului, împotriva corupţiei. Ce-i drept, am şi câştigat, dovadă că sistemul de finanţare a filmelor s-a schimbat, dar cred că între noi nu suntem suficient de sinceri unii faţă de alţii, orgoliile noastre sunt prea mari pentru o industrie mică şi ar trebui să fim puţin mai umili. Eu consider o întâmplare faptul că în România, într-un anumit moment al istoriei, există nişte individualităţi puternice care fac filme bune. Nu e o generaţie, n-a fost gândită aşa, n-am lucrat împreună, nu există un program care să ne lege, deci e o întâmplare.
142
„Noul val" în cinematografia românească
Şi mai cred că, orice am face, oricâte succese ar avea cinematografia românească, ea nu va reuşi să progreseze, ba chiar riscă
să dispară cu totul, dacă nu va exista o politică coerentă în ceea
ce priveşte destinul sălilor de cinema, care sunt în cea mai
proastă stare de până acum. După 1989, şi sălile au fost victimele unui sistem debil şi ale unor oameni lipsiţi complet de
viziune în ceea ce priveşte tendinţele şi priorităţile europene.
Riscăm să facem filme foarte bune şi să n-avem unde să le arătăm. Doar în momentul în care vom reuşi să generăm o industrie sănătoasă, în special la nivelul exploatării filmelor, vom
putea vorbi şi de cinematografie sănătoasă.
Cum crezi că poţi sprijini cinematografia noastră din poziţia pecare o deţii la TVR?
Cred că un prim lucru important pe care l-am reuşit e faptul că,
de anul trecut, Televiziunea Română cofinanţează filme româneşti, într-o proporţie destul de mare. Este vorba mai ales de
proiecte care au câştigat concursul de la CNC. Cred că e prima
dată, după mulţi ani, când Televiziunea Română are prin lege
obligaţia să cofinanţeze producţia de film naţional, cum se întâmplă şi în multe alte ţări din Europa. Iar, când spun film
naţional, mă refer şi la documentar, şi la ficţiune. Vreau ca
oamenii să înţeleagă că, în funcţie de calitatea proiectului lor,
şi nu de vârsta lor, vor putea accede la aceşti bani.
