Nu cred că trebuie să ne fie ruşine cu ele sau să le negăm, doar
din dorinţa de a fi teribilişti şi în contra curentului.
Acceptând conducerea TVR-ului, nu ţi-a fost teamă că treptat veirenunţa complet la film?
Ştiam de la început că-mi va fi foarte greu şi acum sunt convins
că mi-ar fi imposibil să mă rup încă o dată şi să mai fac un
140
„Noul val" în cinematografia românească
astfel de film. Probabil, aş fi în stare să fac într-o vară un film
„Dogma", un experiment în digital cum se mai fac afară, dar nu cred că aş mai putea să orchestrez o producţie complicată, cu mulţi oameni. Mi-ar plăcea foarte mult să repet experienţa, dar cred că tot modul de lucru ar trebui să fie altul, pentru că
aşa sunt regulile jocului. Mi-a fost frică, e drept, că nu voi mai putea face film. Pentru mine, testul cel mare era debutul şi, în funcţie de felul în care îl receptam eu (nu criticii, nu publicul), m-aş fi hotărât dacă mai fac film sau nu. Faptul că am făcut un film asemănător cu cel pe care îl aveam eu în cap mă determină să vreau să merg mai departe. Lucrul de care îmi era teamă
cel mai mult era o primire călduţă, fără nici un fel de controversă. Mă bucur mult că n-a fost aşa şi nu cred că trebuie să
mă opresc aici.
Da, dar mai ai cel puţin trei ani la 7VR . . . Vei reuşi să faci documentarul despre industria nunţilor în următorii trei ani?
Nu cred că voi putea face un astfel de film deocamdată, dar aş
putea face altele mai simple. În general, filmul e văzut în România ca o chestie complicată, cu multe zile de filmare; ţi se imprimă din şcoală ideea că e vorba de o adevărată instituţie.
Însă, dacă ne uităm în Europa şi în lume, vedem că filmul este altceva, mult mai viu. A face film nu înseamnă a conduce neapărat o orchestră simfonică, ci şi a lucra în sistemguerilla, precum Lukas Moodysson. Ţin minte că a venit anul trecut la Cluj într-un secret total, împreună cu o actriţă şi un operator care o făcea pe şoferul sau producătorul. Moodysson voia să filmeze într-o cameră de hotel şi l-am întrebat: ,,Bun, dar în ce hotel, cum trebuie să arate camera?". El mi-a spus: ,,Nu contează, filmez în hotelul în care ne cazezi tu". Ce vreau să spun este că, dacă
vrei să spui o poveste şi ai talent, dar şi un dram de nebunie,
