Apele liniştite sunt adânci
în peisajul noului val de cineaşti români, Tudor Giurgiu e cel mai, să-i spunem, occidental: nu se teme să facă film comercial sau de gen - o dovedesclungmetrajul Legături bolnăvicioase şi scurtmetrajul Popcorn Story - într-o
Tudor Giurgiu
143
cinematografie care refuză acest tip de abordare de teama compromisului;n-are ambiţii de autor total şi nu se înşurubează automat în postura descenarist, lăsându-i·pe alţii să-i scrie poveştile (care sunt, majoritatea, inspirate de lucrări literare); are grijă la învelişul exterior, chit că uneori acestaderivă din estetica de videoclip, zonă în care şi-a făcut mâna şi şi-a câştigatnotorietate; nu în ultimul rând, are discurs şi ştie să vorbească atractiv desprefilmele lui.
La sfârşitul facultăţii, în 1995, Giurgiu regiza un scurtmetraj cu titlu ciudat:Singur(ă) pe lume. Subiectul era destul de provocator: un cuplu îşi doreştecu disperare un copil, iar în clipa în care reuşeşte să-l aibă, forţează notaşi mai încearcă o dată, pentru a-i asigura băiatului o soră. Eşecul celei de-adoua tentative nu face decât să-i înverşuneze şi mai tare pe părinţi, dreptcare deghizarea alternativă a băiatului în fată se impune ca soluţie ultimă.
Ceea ce însă frapa nu era bizareria ideii, ci o anume pudoare în redareaei - iar acest paradox avea să se repete 1 1 ani mai târziu, odată cu debutulautorului în lungmetraj.
Legături bolnăvicioase e o dublă poveste de dragoste, tandră şi dureroasă, aproape solară, dar nu lipsită de penumbre, în care apetitul pentruprovocare e dublat, ba chiar anulat, de refuzul manifest al regizorului dea exploata până la capăt senzaţionalismul inclus al celor două relaţii amoroase despre care vorbeşte: una între doi fraţi, alta între două fete. Pe de oparte, poate părea o autosabotare motivată de teama de a merge până lacapăt, şi tocmai de aceea frustrantă, pe de alta, o strategie de a deturna atenţiaînspre agenda ascunsă a fiecărui film, uneori chiar mai provocatoare decâtpremisa. De oriunde ai privi, e un cinema al controversei suave, dar mereucu acoperire, pe principiul că apele liniştite sunt adânci.
Mihai CHIRlLOV
C o n sta n t i n P o p e s c u
Născut la 17 decembrie 1973, în Bucureşti. Absolvă în 1997 Facultatea de Limbişi Literaturi Străine (secţia Spaniolă-Engleză) din cadrul Universităţii Bucureşti,unde urmează şi un masterat de Studii culturale britanice. Este, pentru scurttimp, profesor suplinitor de engleză şi spaniolă, precum şi colaborator la RadioRomânia Internaţional. În 2002, debutează ca prozator cu romanul Mestecişi respiri mai uşor (Editura Cartea Românească), premiat de ·AsociaţiaScriitorilor din Bucureşti şi de revista „Cuvântul" şi nominalizat la premiilepentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România şi ale Fundaţiei „Anonimul".
Între 1993 şi 2003, este asistent de producţie la mai toate filmele lui LucianPintilie (O vară de neuitat, Terminus Paradis, După-amiaza unui torţionarşi Niki Ardelean, colonel În rezerva'} Mai lucrează, ca asistent de regie, cuŞerban Marinescu (Turnul din Pisa, 2002) şi, ca regizor secund şi coscenarist,cu Ioan Cărmăzan (Lotus, 2004). De asemenea, este producător executivpentru două scurtmetraje ale regretatului regizor Ionuţ Giurgiucă ( 18:36, 2002
şi Un con de brad, 2003). Primul scurtmetraj scris şi regizat de el, din 2004,se numeşte Apartamentul, în semn de omagiu pentru regizorul american BillyWilder. Filmul obţine Marele premiu al juriului la Festivalul Internaţional deScurtmetraj de la Veneţia, Premiul pentru cel mai bun scenariu la FestivalulInternaţional de Film Independent „Anonimul", Premiul pentru debut în filmromânesc la Festivalul Internaţional de Film „Transilvania" (Cluj), Premiulpentru debut şi Premiul pentru cea mai bună imagine ale UCIN şi un Premiude excelenţă al CNC. Al doilea scurtmetraj, Canton (2005), bazat pe un scenariu de Cristian Mungiu, are şi el numeroase distincţii la activ: Premiul specialal juriului la TIFF, ,,Anonimul" şi Montpellier şi Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj al Festivalului Internaţional „Marea Neagră", Premiul pentru scenografie şi o Menţiune de onoare de la UCIN, precum şi Marele premiu al juriului
internaţional la Festivalul de Scurtmetraj „Circuito Off' de la Vene�a. în 2006,primeşte, alături de Cristi Puiu, Premiul Naţional al Cinematografiei, oferit deCNC. Cea mai recentă realizare a sa (scenariu şi regie) este Drezina, episoddin serialul de televiziune Fuga din rai, despre evadări din România ceauşistă.
