Cătălin Mitulescu
123
este şi cel mai greu lucru: să faci un cinema generos, care ajunge şi la cel mai simplu spectator. Un alt exemplu, poate cel mai bun, este Charlie Chaplin. Orice fotogramă din filmele lui e înţeleasă de toată lumea, chiar şi de cei mai mici copii. Chaplin a ajuns la o formă de cinema simplă şi directă, în care există foarte multă emoţie.
Cum s-a născut Strada Film, casa ta de producţie?
Cum am mai spus, am fost de patru ori la Cannes ca regizor şi, de fiecare dată, aveam proiecte noi cu mine. Încercam să găsesc parteneri şi să înţeleg cum merge cinematograful. Fiind în Festival cu un scurtmetraj şi încercând să conving oamenii să
investească într-un proiect de lungmetraj, normal că eram şi producător, pentru că nu aveam nici un producător cu mine.
Am mai fost cu Andreea (Vălean), soţia mea, şi jucam nişte roluri: eu eram regizor, ea era şi producător, şi scenarist. Din această
nevoie s-a născut, în 2004, Strada Film. Am avut şi câteva încercări în România, m-am apropiat de producători de aici, de cei câţiva care au mai făcut coproducţii, dar n-a mers. De aceea, am simţit nevoia să fructific eu însumi, ca producător, ceea ce am mai bun ca regizor. Mie îmi place să construiesc, iar Strada Film e construită pentru a îngriji şi pentru a păstra valorile pe care eu le-am acumulat ca regizor. Acum mai e şi fratele meu care mă ajută; el s-a descurcat foarte bine la Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. Sunt foarte mândru de Strada Film, care e deja o casă de producţie adevărată. Am realizat două lungmetraje în coproducţie, cu bugete mari (1 milion de euro - Ryna şi 1,5 milioane de euro - filmul meu). Nu pot să-ţi ascund că
îmi şi place meseria de producător şi cred că aş putea chiar să o fac bine; am făcut-o pentru Ryna şi mi-ar plăcea să o mai
1 24
„Noul val" în cinematografia românească
fac. Când văd un regizor care îmi place şi la care ţin, e imposibil să nu mă gândesc ce film ar putea să facă, ce scenariu i-aş
da; nu pot să mă abţin să nu mă gândesc unde aş putea să vând filmul acela şi pentru ce spectatori aş putea să-l fac. Ăsta e farmecul meseriei de producător. Dacă voi mai avea ocazia, am să mai propun proiecte altor regizori, pentru că eu am acum contactele necesare, am partenerii necesari, iar pentru Strada Film n-ar fi greu să facă două-trei filme pe an. Însă, la noi, fiecare regizor vrea să fie independent, fiecare încearcă şi el să-şi construiască propria lui casă de producţie; e ca un început de lume în cinematografia noastră şi e foarte bine că e aşa.
Cum îţi alegi actorii? Ai câţiva cu care ai lucrat la mai multe filme .. .
Da, îmi plac şi îi invit să facem film împreună. Nu îi aleg după
criterii de comoditate sau după criterii financiare, îi aleg doar pe baza talentului lor şi având în minte un personaj. Lucrurile funcţionează în ambele direcţii: şi ei mă inspiră şi personajele încep să se schimbe, şi personajele pe care le am în cap mă duc Bogdan Dumitrache în Trafic
Dorotheea Petre în Cum mi-am petrecut sfârşitul lumiispre ei. Nu pot să spun că e o tehnică care se aplică la toţi.
Sunt unii pe care i-am găsit pentru că mi se părea că puteauinterpreta cel mai bine anumite personaje, dar sunt şi alţii pecare i-am luat pentru că mă inspirau. Atunci scenariul şi personajele s-au schimbat. Pe Andi Vasluianu l-am luat la primulmeu film pentru că se potrivea cu ce voiam; el are o căldură şiun şarm aparte, pe care le transmite foarte bine pe ecran. Tottimpul am vrut să fac Trafic cu „Bughi" (Bogdan Dumitrache).
Nu pot să spun că „Bughi", ca om, m-a inspirat pentru personajul din film, dar el e un foarte bun actor şi eram convins că poate
