asupra sa însăşi. Totuşi, trebuia să ia în considerare posibilitatea 275
că acel apel telefonic putea reprezenta un risc real de pericol.
Chiar dacă psihologa simţea că ar fi trebuit să continue tratamentul, totuşi, rămânea întrebarea: Putea fi ea eficientă lucrândcu acea ameninţare atârnată deasupra capului? S-a gândit să îirecomande pacientei să se interneze într-o clinică unde eraupaznici, avocaţi şi alte resurse instituţionale care le puteau oferiprotecţie terapeuţilor.
Psihologa poate justifica o decizie de încetare a terapiei prinfaptul că protecţia siguranţei prevalează asupra altor interese,precum respectarea autonomiei pacienţilor. Însă, psihologa arputea simţi că încetând în acest mod terapia şi recomandândpacientei alţi colegi, ar fi un gest egoist şi că nu s-ar ridica laînălţimea datoriei ei de fidelitate faţă de pacientă. A înţeles, însă,că, dacă ar fi continuat să o primească pe femeie, anxietatea saproprie ar fi devenit un impediment serios în procesul terapeutic.
Dileme etice în psihoterapie ■ Principiul binelui general. ..
CAPITOLUL 9
Justiţia socială
