deosebire de populaţia generală, în care majoritatea victimelor 273
hărţuitorilor sunt femei, jumătate din psihologii victime ale hărţuitorilor sunt bărbaţi.
Cunoaştem situaţii în care pacienţii au proferat ameninţări mai mult sau mai puţin voalate sau chiar directe la adresa psihologilor, iar psihologii, în mod adecvat, au pus capăt tratamentului. De exemplu, într-un caz, un pacient a telefonat la un cabinet de terapie de grup promiţând că „ vă fac viaţa un iad, chiar dacă trebuie să o fac cu mâna mea", dacă anumite lucruri cerute de el nu aveau să fie realizate. Conform Articolului 10.10b al APA, ,, psihologii pot înceta o terapie atunci când sunt ameninţaţi sau în orice alt mod puşi în pericol de către client/pacient sau o altă persoană cu care clientul/pacientul are o relaţie". Date fiind comportamentul şi lipsa de capacitate de înţelegere a pacientului, psihologul care deţinea cabinetul respectiv a luat ameninţarea în serios. I-a cerut avocatului său să îi trimită pacientului o scrisoare de informare cu privire la faptul că tratamentul său încetase şi că dacă mai venea la cabinet, vizita lui ar fi fost considerată intrare prin efracţie pe o proprietate privată
şi ar fi chemat poliţia. Desigur, cunoaştem şi alte situaţii în care ameninţări asemănătoare erau manifestări clare ale unor boli mentale grave şi care au fost gestionate clinic fără implicaţii juridice.
Cunoaştem, de asemenea, şi situaţii în care psihologii i-au dat în judecată pe pacienţi pentru anumite fapte precum furtul de obiecte. Un pacient a furat poşeta unei psihologe şi a fost prins folosindu-i cardul de credit. Un alt pacient a vandalizat maşina psihologului aflată în parcare (incidentul a fost înregistrat de o cameră de supraveghere). Legalitatea unor asemenea acţiuni poate depinde de legislaţia statului în care au loc. În statele în Dileme etice tn psihoterapie ■ Principiul binelui general. ..
