pacientul lor prezintă pericol pentru sine sau pentru alţii fără a consemna analiza sau concluzia finală cu privire la observaţiile respective în înregistrările ulterioare. Psihologii trebuie să consemneze clar dacă au urmărit în şedinţele ulterioare şi dacă au revizuit problema pericolului menţionată anterior. Dacă pericolul s-a disipat în timp, ei trebuie să înregistreze această observaţie în fişele pacienţilor.
Pentru psihologii care se anagajează în procese de luare a unor decizii etice este adecvată justificarea procesului în consemnările lor. Psihologii pot înregistra procesul pe care l-au parcurs pentru a rezolva o problemă de etică, inclusiv cu referire la principiile etice generale, strategiile de optimizare a calităţii, capcanele cognitive şi emoţionale pe care le-au recunoscut şi abordat, consultările şi strategiile de aculturaţie pe care le-au luat în considerare şi pe care le-au adoptat (a se vedea Capitolul 4).
În modelul decizional în cinci paşi, de exemplu, psihologii recunosc deschis conflictul, identifică valoarea sau principiul care prevalează şi pe cele asupra cărora prevalează primele, precum şi eforturile lor de a diminua daunele produse prin încălcarea principiilor respective. Consemnarea, în consecinţă, nu şterge, nici nu diminuează conflictele şi provocările, ci le recunoaşte în mod direct şi prezintă raţionamentele care au stat la baza deciziilor luate.
Desigur, psihologii trebuie să păstreze un echilibru între onestitate totală pe de-o parte şi tact şi diplomaţie pe de altă parte. Ei ar putea dori să excludă din consemnările lor informaţiile stânjenitoare şi irelevante, şi să scrie în mod deliberat doar despre cele relevante, într-o manieră care să diminueze aspectele stânjenenitoare. De exemplu, un psiholog evalua un copil cu Dileme etice în psihoterapie■ Modelul optimizării calităţii
124
privire la posibilitatea prezenţei unei boli mentale grave, iar istoria de sănătate mentală a rudelor biologice ale copilului era relevantă pentru evaluare. Într-un asemenea caz, ar fi indicat să fie înregistrat în fişă faptul că un unchi de sânge al copilului are o boală mentală gravă, dar ar fi mai puţin relevant dacă un unchi prin alianţă ar avea o asemenea boală.
În mod similar, psihologii trebuie să păstreze un echilibru între rigurozitate şi sinteză. Ei ar putea alege să excludă speculaţiile neprocesate despre procesele dinamice, comentariile gratuite despre membrii familiilor sau alte comentarii care nu sunt necesare pentru terapia pacientului. În eventualitatea în care consemnările privitoare la tratamentul respectiv ar ajunge să fie vreodată analizate de alte persoane, aceste comentarii îi pot face pe psihologi să pară dezordonaţi, imprudenţi sau fără
o înţelegere coerentă a pacientului sau a planului de tratament.
Înregistrările de bună calitate evită sau explică limbajul de jargon. De exemplu, expresia vagă „gest suicidar", care poate însemna lucruri diferite pentru oameni diferiţi, nu ar trebui să
apară în consemnările psihologilor fără o explicaţie alăturată.
Într-un asemenea caz, nu este clar dacă psihologul a vrut să scrie că pacientul a încercat o modalitate neletală de a-şi face rău, dacă şi-a făcut rău pentru a obţine beneficii secundare fără
intenţia de a se sinucide sau doar.a ameninţat cu sinuciderea (Heilbron, Compton, Daniel şi Goldston, 2010).
SAMUEL j. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
