relaţie terapeutică (în absenţa unui motiv evident) până la cea de-a patra şedinţă, psihologul trebuie să reevalueze strategia de tratament. Regula celor patru şedinţe nu presupune transferul imediat al pacientului către un alt specialist sau vreo altă soluţie definitivă. În schimb, această regulă le cere psihologilor să
reanalizeze cazul, chiar şi folosind liste de verificare. Pot exista motive clinice serioase pentru care un psiholog poate să amâne reanalizarea cazului până la cea de-a cincea şedinţă sau chiar mai târziu, sau motive clinice rezonabile pentru a începe evaluarea progresului tratamentului chiar mult mai devreme.
Scopul este acela ca psihologul să adopte o sensibilitate precoce faţă de pacienţii care nu prezintă progrese.
Tabelul 3.2. Chestionar de evaluare la şedinţa a patraImplicarea în tratament (Ce spune pacientul?)
DA _ NU _ 1. Consideră pacientul că aveţi o bună relaţieterapeutică?
DA _ NU _ 2. Prezintă pacientul progres în terapie?•
Reflecţii suplimentare (Ce crezi tu?)
DA _ NU _ 3. Consideri că aveţi o bună relaţie terapeutică? b DA _ NU _ 4. Poţi identifica obstacole în calea progresului (cumar fi aspecte ale personalităţii, posibilitatea existenţei sau diminuareaabuzului de substanţe, sau probleme de etică)?
SAMUEL ]. KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
Maximizarea resurselor (consultare)
127
DA _ NU _ 5. Ar fi benefică discutarea acestui caz cu un coleg?
DA _ NU _ 6. Are nevoie pacientul de un examen medical?
Mijloace suplimentare de protecţie
DA _ NU _ 7. Evaluarea făcută pacientului este suficient de completă?c
Aveţi nevoie să aflaţi şi alte perspective asupra cazului acestui pacient?
Consemnări
DA _ NU _ 8. Aţi înregistrat în mod adecvat activitatea de până
acum?
DA _ NU _ 9. Fişa pacientului conţine vreo speculaţie irelevantă?
DA _ NU _ 10. Fişa pacientului conţine suficiente informaţii?
Alte întrebări?
• Exemple de întrebări ce pot dezvolta acest punct sunt: Pacientul vrea să rămână în terapie? De ce da sau de ce nu? Aveţi aceleaşi obiective ca pacientul şi sunteţi de acord cu privire la metodele de tratament?
Dacă există diferenţe, puteţi ajunge la un compromis? Încearcă pacientul să „creadă" în tratament? Ce anume din ceea ce a spus pacientul până în acest moment a fost în mod deosebit de ajutor sau a dăunat terapiei? Aţi căzut de acord asupra modalităţii de măsurare a progresului (de exemplu, autoevaluare, evaluări din partea altor specialişti, teste, măsurători obiective nereactive)?b Exemple de întrebări ce pot dezvolta acest punct sunt: Puteţi identifica motivul care împiedică realizarea unei bune alianţe terapeutice? Are pacientul suficientă încredere pentru a vă împărtăşi informaţii delicate?
