context cultural" (Berry şi Sam, 1997, p. 299). Pentru a obţine o 131
definiţie a aculturaţiei etice putem substitui cuvintele etică sau etic cuvântului cultural din definiţia lui Berry.
Credem că procesul aculturaţiei etice a psihologilor apare într-o manieră similară cu procesul aculturaţiei psihologice descris de Berry şi Sam (1997). Aşa cum imigranţii trebuie să se adapteze într-o ţară nouă - să fie aculturalizaţi - noii lor culturi, şi viitorii profesionişti trebuie să se aculturalizeze noii lor culturi profesionale. Nevoia de aculturalizare a noilor studenţi este clară: tot ceea ce învaţă este nou pentru ei. Înţelegerea şi folosirea modelului aculturaţiei etice îi poate ajuta pe studenţi să intre mai uşor în noile lor roluri profesionale. Totuşi, le poate fi folositoare chiar şi psihologilor cu mai multă sau mai puţină experienţă
profesională să considere alegerile etice ca acte de aculturaţie.
Chiar şi pentru psihologi care nu se confruntă cu luarea unor decizii iminente, ci doar încearcă să formuleze o politică ( o strategie distală) cu privire la unele aspecte atât de „lumeşti" cum ar fi plata şedinţelor absentate sau mesajul de întâmpinare al mesageriei vocale pentru urgenţe, modelul aculturaţiei etice furnizează un cadru de reflecţie şi deliberare. Modelul oferă
astfel un filtru prin care psihologii pot explora alegerile etice pe care le au la dispoziţie.
Fie că este vorba despre o sarcină dificilă sau una uşoară, adeziunea la cultura psihologiei profesionale poate fi un proces solicitant. În asemenea momente de presiune, psihologii pot avea tendinţa de a acţiona fără a ţine seama de etică. Pot face mai multe erori logice, iar factorii nonraţionali pot avea şanse mai mari să exercite o mai puternică influenţă asupra procesului de decizie. Modelul aculturaţiei etice îi poate ajuta pe psihologi să prevină multe situaţii de stres. De exemplu, noi susţinem că
Dileme etice în psihoterapie■ Modelul aculturaţiei etice
