Noi recomandăm utilizarea fişelor de evaluare atunci când 129
pacienţilor li se poate aplica regula celor patru şedinţe. Psihologii vor putea urmări mai îndeaproape aspectele problematice după
identificarea lor pe baza fişelor de evaluare. În plus, psihologii ar putea formula şi alte întrebări, specifice cazului respectiv, pe care noi nu le-am inclus în versiunea chestionarului de verificare pe care am prezentat-o mai sus. Nu avem cunoştinţă despre eventuale studii empirice care să valideze sau să invalideze avantajele utilizării fişelor de evaluare; cu toate acestea, utilizarea lor se încadrează în efortul de autoreflecţie .
. Rezumat
Uneori pacienţii nu realizează progresul aşteptat către atingerea obiectivelor terapeutice stabilite. În acest capitol am prezentat câteva strategii care pot contribui la creşterea şanselor de succes. Unele moduri de lucru aplicate pe termen lung (strategiile distale de optimizare a calităţii) îmbunătăţesc nivelul general al performanţei. Alte strategii, cu un caracter mai aplicat şi mai specific fiecărei situaţii (strategiile proximale de optimizare a calităţii), îi ajută pe psihologii care se confruntă cu luarea rapidă a unor decizii să-şi îmbunătăţească nivelul de performanţă.
Capitolele următoare ilustrează utilizarea acestor strategii.
Dileme etice în psihoterapie■ Modelul optimizării calităţii
CAPITOLUL 4
Modelu I acu ltu ratiei etice
În acest capitol prezentăm ultimul dintre cele trei modele pe care le propunem aici psihologilor în scopul optimizării calităţii deciziilor lor etice. Modelul aculturaţiei etice (MAE) se concentrează asupra suprapunerii moralităţii şi eticii personale cu moralitatea şi etica profesionale. Explorăm conceptul conform căruia alegerile privind etica personală şi profesională sunt importante şi ubicuitare, fiind adevărate oportunităţi de actualizare a imaginii proprii de profesionist etic. Mai mult chiar, susţinem că psihologii pot creşte gradul de claritate şi eficienţă al metodelor lor de abordare a numeroase situaţii etice de rutină sau complexe prin înţelegerea suprapunerii rolurilor personale cu cele profesionale în cheia procesului de aculturaţie (Handelsman, Gottlieb şi Knapp, 2005).
Componentele modelului
Modelul aculturaţiei etice pe care îl propunem se bazează pe modelul aculturaţiei psihologice al lui John Berry (1980), pe care el l-a definit ca pe un „set de rezultate psihologice interne, care includ un simţ mai clar al identităţii personale şi culturale, o bună
sănătate mentală şi atingerea satisfacţiei personale în noul SAMUEL). KNAPP, MICHAEL C. GOTTLIEB, MITCHELL M. HANDELSMAN
