de mult ca o bună înregistrare a activităţii sale. Regula generală 121
în procedurile legale este de a accepta, dincolo de orice îndoială, acurateţea a ceea ce este scris într-o fişă medicală. Am auzit acest lucru exprimat în modul următor: ,,Dacă nu este scris, nu s-a întâmplat". Din acest motiv, un coleg de-al nostru a devenit faimos pentru afirmaţia sa conform căreia „o consemnare detaliată a evenimentelor este cel de-al doilea lucru util după un martor prietenos" (J.N. Younggren, corespondenţă personală, 11 decembrie 2014).
Natura consemnărilor variază în funcţie de natura şi contextul serviciului furnizat, de gradul de protecţie ce trebuie asigurat în cazul arhivelor conform legilor statului respectiv, precum şi de circumstanţele specifice locului de muncă unde sunt făcute consemnările respective. Documentarea activităţii poate fi diferită
pentru un psiholog care lucrează într-un cămin de îngrijire sau într-o instituţie de sănătate care foloseşte înregistrări electronice cu privire la starea de sănătate a pacienţilor, înregistrări disponibile unui personal medical numeros. În aceste situaţii, psihologul poate dori să protejeze intimitatea pacientului înregistrând în fişa lui medicală doar informaţii esenţiale şi generale, iar dacă va considera necesar, va putea include şi observaţii mai detaliate, pe care însă le va arhiva separat.
De asemenea, consemnările făcute pentru un raport medico-legal diferă substanţial de consemnările şedinţelor celor mai mulţi dintre pacienţii de psihoterapie. Dosarul medico-legal trebuie să includă mult mai multe detalii şi nu va oferi nicio opinie nesusţinută de dovezi clare. Dimpotrivă, cele mai multe consemnări privitoare la pacienţii în ambulatoriu de psihoterapie sunt făcute conform câtorva linii directoare relativ standardizate. Celor mai mulţi dintre pacienţi le plac terapeuţii cu care Dileme etice în psihoterapie■ Modelul optimizării calităţii
122
lucrează, se însănătoşesc, iar apoi îşi văd de viaţa lor, iar punerea la dispoziţia altor persoane a înregistrărilor este rareori un subiect de interes. În aceste cazuri psihologii pot folosi nevoia de consemnare, ca şi pe aceea de autoreflecţie pentru a-şi îmbunătăţi calitatea activităţii profesionale pe care o desfăşoară.
Totuşi, chiar şi pentru pacienţii de psihoterapie în ambulatoriu „obişnuiţi" calitatea consemnării trebuie să crească atunci când apar probleme. Procesul de creare a unor înregistrări bine gândite şi bine scrise îi poate ajuta uneori pe psihologi să analizeze probleme clinice şi etice. În acest sens, o consemnare bună
