soarele se înălţă pe cer, puse în sacul de piele revolverul greu ce-i aparţinuse căpitanului Kaleb-el-Fasi şi, renunţând cu durere la spadă, puşcă şi zdrenţuitele sale gandurah, îşi începu încet drumul de întoarcere.
Se opri în casbah, unde mancă pe săturate, bău un ceai clocotit, tare şi
dulce, care făcu să-i circule sângele în vine cu putere, şi îşi cumpără o cămaşă nouă, de un albastru ţipător, ce-1 făcu să se simtă fericit pentru o clipă.
Refăcut, îşi reluă drumul, oprindu-se pentru scurt timp pe treptele unde
fusese rănit şi uitându-se la urmele lăsate de gloanţe pe pereţii vechi.
Ajunse din nou la bulevardul larg; îl surprinse mulţimea ce se înghesuia
pe ambele trotuare, şi, când vru să poliţist în uniformă.
treacă
strada în direcţia gării, îl opri un
• Nu se poate traversa, spuse. Aşteaptă.
• De ce?
• Trece preşedintele.
Nu trebuia să-1 vadă ca să ştie că gri-gri-ul morţii îl însoţea iar. De unde ieşise sau unde se ascunsese în tot acel timp nu putea şti, dar era acolo,
agăţându-se de cămaşa lui şi râzând pe sub mustaţă moment dat putuse nutri prosteasca speranţă că era liber.
la gândul că
la un
Uitase de preşedinte. Uitase jurământul lui că o să-1 omoare dacă nu-i dă înapoi familia, dar acum, când clădirea gării se înălţa în faţa lui şi îl despărţeau o sută de metri de ea şi de întoarcerea la deşertul şi lumea lui, soarta părea că- şi bate joc de bunele lui intenţii şi gri-gri-ul morţii îi juca o festă tragică, fiindcă bărbatul care însemna începutul şi sfârşitul tuturor necazurilor şi nenorocirilor sale îi apărea în cale.
Insh'Allah !
Dacă
aceasta era voinţa Sa şi trebuia să-şi
ţină
promisiunea şi să-1
omoare, o să-1 omoare, pentru că el, Gacel Sayah, oricât ar fi fost de nobil şi
imohag din binecuvântatul neam KelTalgimus, nu putea face nimic împotriva
voinţei Celui de Sus. Dacă acesta hotărâse ca, în acea zi şi la acea oră,
duşmanul său să
se interpună
încă
o dată
între el şi viaţa pe care o alesese,
însemna, probabil, că
Preaînaltul decisese că
acest duşman trebuia distrus şi
el, Gacel Sayah, era instrumentul ales să-1 nimicească.
Insh'Allah !
Trecură
două
motociclete cu sirenele urlând şi, aproape în acelaşi
moment, în susul bulevardului, oamenii începură să aclame şi să aplaude.
Indiferent la tot ce nu avea legătură cu misiunea sa, targui-ul băgă mâna în sacul de piele şi căută culasa revolverului.
