― Stratul de nori pare foarte gros, spuse Pelorat.
― Dar nu are cum opri undele radio.
Priveau planeta rotindu-se sub ei, o simfonie cu nori albi cuprinşi de vârtejuri, cu rare breşe prin care se putea zări o culoare albăstruie, indicând prezenţa oceanului.
― Stratul de nori este foarte dens pentru o lume locuită, spuse Trevize. S-ar putea să
fie o lume foarte mohorâtă... Cel mai mult mă deranjează că nu am fost interpelaţi de nici o staţie spaţială.
― Aşa cum s-a întâmplat pe Comporellon, vrei să spui? întrebă Pelorat.
― Aşa cum ar trebui să se întâmple pe oricare lume locuită. Ar trebui să fim opriţi pentru verificarea de rutină a actelor, încărcăturii, durata şederii, şi aşa mai departe.
― Poate că nu am reuşit să interceptăm mesajul lor, cine ştie din ce motiv, spuse Bliss.
― Computerul nostru l-ar fi recepţionat, pe orice lungime de undă s-ar fi deranjat ei să
îl trimită. Iar noi am trimis propriile noastre mesaje, fără nici un rezultat. Dacă pătrundem sub stratul de nori fără o comunicare prealabilă cu oficialii staţiilor, violăm convenţiile spaţiale. Dar nu văd ce altceva am putea face.
Far Star încetini, şi intensifică antigravitaţia până la un nivel care să îi permită
menţinerea altitudinii. Intră din nou în emisfera luminată, şi încetini în continuare. Trevize, împreună cu computerul, găsi o breşă adecvată în stratul de nori. Nava plonjă şi trecu prin ea. Dedesubtul lor se afla un ocean agitat. Se întindea, plin de valuri, la câţiva kilometri sub ei, brăzdat de dungi albe de spumă.
Ieşiră din conul de lumină, adăpostindu-se sub stratul de nori. Întinderea de apă care se afla imediat sub ei căpătă o culoare gri-ardezie, şi temperatura scăzu simţitor.
Fallom, cu ochii holbaţi în ecran, vorbi câteva momente pe limba ei bogată în consoane, apoi trecu la Galactică. Vocea îi tremura:
― Ce este ceea ce văd eu dedesubt?
― Este un ocean, spuse Bliss încercând să o liniştească. O cantitate foarte mare de apă.
― De ce nu se usucă?
Bliss aruncă o privire spre Trevize, apoi spuse:
― Este prea multă apă pentru a putea seca.
Fallom spuse, aproape gâtuită:
― Nu vreau atâta apă. Să plecăm!
Apoi ţipă strident, când Far Star trecu printre nişte nori de furtună, ecranul devenind lăptos şi acoperindu-se de picături de ploaie.
Luminile din cabina de pilotaj scăzură în intensitate, şi mişcarea navei deveni un pic smucită.
Trevize ridică surprins privirea şi strigă:
― Bliss, Fallom asta a ta este suficient de matură pentru a transduce. Uite-o cum foloseşte energia electrică pentru a încerca să acţioneze comenzile. Opreşte-o!
Bliss o cuprinse pe Fallom în braţe şi o ţinu strâns:
― Este în regulă, Fallom, este în regulă. Nu ai de ce să te temi. Este doar o altă lume, atâta tot. Sunt multe altele care seamănă cu ea.
Fallom se relaxă întrucâtva, dar continuă să tremure. Bliss îi spuse lui Trevize:
― Copilul n-a mai văzut niciodată un ocean şi probabil, din câte cred eu, nici ceaţă
sau ploaie. Fii mai înţelegător!
― Nu, dacă îmi dereglează nava. Pentru că în acest caz, este un pericol pentru noi toţi.
Du-o în cabina ta şi calmeaz-o.
Bliss dădu scurt din cap.
― Vin cu tine, Bliss, spuse Pelorat.
― Nu, nu, Pel, spuse ea. Rămâi aici. Eu o liniştesc pe Fallom, tu îl linişteşti pe Trevize.
După care plecă.
― Nu am nevoie să fiu calmat, spuse Trevize mârâind spre Pelorat. Îmi pare rău dacă
mi-am ieşit din fire, dar nu putem permite unui copil să se joace cu nava, nu-i aşa?
― Sigur că nu putem permite, spuse Pelorat, dar Bliss a fost luată prin suprindere. Ea o poate stăpâni pe Fallom, care se comportă totuşi foarte civilizat, pentru un copil luat de
acasă de lângă... robotul lui, şi aruncat, vrând-nevrând, într-o viaţă pe care nu o înţelege.