Şi pentru că începuseră să discute despre Fallom, Trevize deveni conştient de flautul ei, care acum răsuna într-un ritm de marş alert.
― Ascultaţi-o, spuse el. De unde a auzit ea vreodată un ritm de marş?
― Poate că Jemby i-a cântat marşuri la flaut.
Trevize dădu din cap:
― Mă îndoiesc. Mai degrabă ritmuri de dans, de leagăn... Ascultaţi, Fallom mă nelinişteşte. Învaţă prea repede.
― Este ajutată de către mine, spuse Bliss. Nu uita acest lucru. Este foarte inteligentă şi a fost extrem de mult stimulată în timpul în care a stat cu noi. Mintea ei a cunoscut noi senzaţii. A văzut spaţiul, lumi diferite, oameni mulţi; toate deodată, pentru prima oară.
Ritmul de marş al lui Fallom deveni mai frenetic şi mai barbar.
Trevize oftă şi spuse:
― Ei bine, este aici, şi cântă o melodie care pare să inspire optimism şi plăcerea aventurii. Voi considera deci că ne dă un vot favorabil apropierii de Pământ. Să o facem, deci, cu prudenţă, şi să verificăm sistemul planetar al acestui soare.
― Dacă are vreun sistem planetar, spuse Bliss.
Trevize zâmbi discret:
― Are un sistem planetar. Pun pariu. Pe cât vrei tu.
87
― Ai pierdut, spuse distrat Trevize. Ce sumă ai pariat?
― Nimic. Nu am acceptat pariul, spuse Bliss.
― Nu contează. Oricum, nu-ţi luam banii.
Se aflau la zece miliarde de kilometri depărtare de soare. Semăna în continuare cu o stea, dar de la această distanţă era de aproape patru mii de ori mai puţin strălucitor decât un soare normal văzut de pe suprafaţa unei planete locuibile.
― Acum putem distinge două planete, spuse Trevize. Din diametrul lor şi din spectrul luminii reflectate, este clar că sunt gigante gazoase.
Nava era mult ieşită din planul planetar. Bliss, împreună cu Pelorat privea ecranul peste umărul lui Trevize. Observară două mici pătrare cu aură verzuie. Cel mai mic dintre ele părea într-o fază mai avansată.
― Janov! exclamă Trevize. Este corect, nu-i aşa, că soarele Pământului ar avea patru gigante gazoase.
― Conform legendelor, da, spuse Pelorat.
― Dintre acestea, cea mai apropiată de soare este cea mai mare, iar a doua ca distanţă faţă de soare are inele. Corect?
― Inele mari şi proeminente, Golan. Da. Totuşi, bătrâne, trebuie să ţii cont de exagerările care apar pe parcursul transmiterii orale a legendei. Dacă nu găsim o planetă cu un sistem de inele extraordinar de mare, nu cred că trebuie să descurajăm, şi să spunem că de fapt nu am găsit sistemul planetar al Pământului.
― Oricum, cele două pe care le vedem ar putea fi cele mai îndepărtate faţă de soare, iar cele mai apropiate se pot afla de cealaltă parte, la o distanţă prea mare pentru a putea fi uşor localizate pe fundalul plin de stele. Va trebui să ne apropiem şi mai mult ― să trecem dincolo de soare, de cealaltă parte.
― Este posibil, în vecinătatea masei solare?
― Sunt sigur că se poate, cu ajutorul computerului, şi cu un minimum de precauţie. Dacă acesta va considera însă că pericolul este prea mare, va refuza să execute deplasarea, şi atunci ne vom putea mişca în paşi mai mici, prudenţi.
Mintea sa dădu instrucţiuni computerului, şi câmpul de stele prezent pe ecran se modifică. Steaua străluci puternic, apoi ieşi din ecran, în timp ce computerul, respectând instrucţiunile, cercetă cerul în căutarea altei gigante gazoase. Încercarea fu încununată de succes.
Cei trei privitori înlemniră, cu ochii fixaţi în ecran, în timp ce mintea lui Trevize, aproape paralizată de uimire, tatona computerul pentru a-i cere să mărească imaginea.
― Incredibil, spuse Bliss cu răsuflarea tăiată.
88
În imagine se ivise o gigantă gazoasă, văzută dintr-un unghi sub care apărea luminată aproape în întregime. În jurul ei se curba un inel de materie, larg şi strălucitor, înclinat astfel încât prindea lumina soarelui în partea din care era privit. Era mai strălucitor decât planeta însăşi şi de-a lungul său, la o treime din distanţa înspre planetă, se distingea o linie despărţitoare îngustă.
Trevize formulă o cerere de mărire la maximum şi inelul se transformă într-o mulţime de cerculeţe, înguste şi concentrice, strălucind în lumina soarelui. Pe ecran era vizibilă doar o porţiune a sistemului de inele, iar planeta se deplasase în afara ecranului. Încă o instrucţiune a lui Trevize, şi într-un colţ apăru un dreptunghi în interiorul căruia era înfăţişată imaginea în miniatură a planetei şi inelele.
― Este un lucru obişnuit? întrebă fascinată Bliss.
― Nu, spuse Trevize. Aproape fiecare gigantă gazoasă are inele formate din fragmente solide, dar acestea tind să devină subţiri şi înguste. Am văzut mai demult una în care inelele erau înguste, dar foarte strălucitoare. Dar aşa ceva nu am văzut niciodată; şi nici nu am auzit vorbindu-se.
― Este fără îndoială giganta cu inele de care vorbesc legendele, spuse Pelorat. Dacă este într-adevăr unică...
― Într-adevăr unică, din câte ştim eu sau computerul, spuse Trevize.
― Atunci acesta trebuie să fie sistemul planetar care conţine Pământul. Cu siguranţă, nimeni nu ar putea descrie o asemenea planetă fără a o vedea.
― Acum sunt gata să cred aproape tot ceea ce se spune în legendele tale, făcu Trevize. Aceasta este a şasea planetă. Pământul ar fi a treia?
― Exact, Golan.
― Atunci aş spune că suntem la mai puţin de un miliard şi jumătate de kilometri distanţă de Pământ, şi nu am fost opriţi. Gaia ne-a oprit, atunci când ne-am apropiat.
