Trevize ieşi cu precauţie, îndemnându-i pe ceilalţi să îl urmeze. Una dintre mâini se sprijini, aproape instinctiv, de patul biciului neuronic. Era sigur că nu va fi nevoie să îl folosească, dar...
Bliss trecu în fată, ţinându-l de mână pe Pelorat, care îl prinsese pe Trevize. Cealaltă mână a lui Bliss o ţinea pe Fallom. Pipăind cu piciorul, în întunericul aproape total, Bliss îi conduse pe ceilalţi în direcţia în care simţea, foarte slab, caracteristicile Gaiane ale hainelor sale de la bordul lui Far Star.
PARTEA A ŞAPTEA
PĂMÂNTUL
CAPITOLUL 19
Radioactiv?
85
FAR STAR SE DESPRINSE LIN, ridicându-se uşor prin atmosferă, părăsind insula întunecată de dedesubt. Cele câteva puncte luminoase de sub ei păliră şi dispărură. Pe măsură ce atmosfera devenea mai rarefiată, viteza navei creştea, iar punctele luminoase de pe cer se înmulţeau, strălucind din ce în ce mai puternic.
În cele din urmă, putură contempla planeta Alfa, iluminată pe un singur pătrar, şi acesta în mare măsură acoperit de nori.
― Nu cred că au o tehnologie spaţială activă, spuse Pelorat. Nu ne pot urmări.
― Nu sunt sigur că asta e de natură să mă bine-dispună, spuse Trevize.
Avea o figură mohorâtă, şi vocea îi era descurajată.
― Sunt infectat, se plânse el.
― Cu un virus inactiv, spuse Bliss.
― Totuşi, poate deveni activ. Ei aveau o metodă. Ce metodă?
Bliss ridică din umeri:
― Hiroko a spus că virusul, lăsat inactiv, va muri în cele din urmă într-un corp la care nu este adaptat... aşa cum este al tău.
― Serios? spuse Trevize cu furie. De unde ştie ea? De unde ştiu eu că declaraţia lui Hiroko nu a fost decât o minciună? Şi nu este posibil ca metoda de activare, oricare ar fi ea, să poată fi declanşată în mod natural? O substanţă chimică anume, un tip de radiaţie, un... un... cine ştie ce? Mă pot îmbolnăvi deodată, după care veţi muri şi voi. Sau, dacă acest lucru se întâmplă după ce ajungem pe o planetă intens populată, se poate declanşa o epidemie distrugătoare, pe care oameni fugind în disperare o vor purta pe alte lumi.
O privi pe Bliss:
― Poţi face ceva în această privinţă?
Bliss dădu încet din cap:
― Nu este simplu. Gaia are în componenţă paraziţi... microorganisme, viermi. Ei reprezintă o parte benignă a echilibrului ecologic. Trăiesc şi contribuie la conştiinţa colectivă a lumii, dar nu se dezvoltă niciodată peste măsura. Trăiesc fără a face un rău notabil. Problema este, Trevize, că virusul care te afectează nu face parte din Gaia.
― Ai spus “nu este simplu”, făcu încruntat Trevize. În condiţiile de faţă, poţi face o încercare, chiar dacă este dificil? Poţi localiza virusul din mine pentru a-l distruge? Dacă nu reuşeşti să faci asta, poţi măcar să-mi întăreşti sistemul de apărare?
― Îţi dai seama ce-mi ceri, Trevize? Nu sunt familiarizată cu flora microscopică a trupului tău. Nu îmi este uşor să deosebesc un virus între celelalte celule, l-aş putea confunda cu o genă normală. Ar fi şi mai dificil să fac deosebirea dintre viruşii cu care corpul tău este obişnuit şi virusul cu care te-a infectat Hiroko. Voi încerca, Trevize, dar asta va cere mult timp, şi nu sunt sigură că voi reuşi.
― Ai timp berechet la dispoziţie, spuse Trevize. Încearcă.
― Desigur, spuse Bliss.
― Dacă Hiroko a spus adevărul, Bliss, interveni Pelorat, ai putea găsi viruşi cărora deja le scade vitalitatea, şi le-ai putea accelera declinul.
― Da, aş putea, spuse Bliss. Este o idee bună.
― Nu te va mustra conştiinţa? o întrebă Trevize. Va trebui să distrugi fragmente preţioase de viaţă, să ştii! Viruşi!
― Eşti ironic, Trevize, spuse Bliss cu răceală, dar ironic sau nu, ai pus degetul pe o dificultate reală. Totuşi, trebuie să te pun înaintea acestor viruşi. Îi voi omorî dacă voi avea posibilitatea, nu te teme. La urma urmelor, chiar dacă nu aş avea o mare consideraţie pentru tine...
În acest moment, gura i se deforma ca şi cum se străduia să îşi reprime un zâmbet.
― ...atunci trebuie să ţin cont că Pelorat şi Fallom sunt şi ei în primejdie, şi ai putea avea încredere în sentimentele mele faţă de ei, dacă nu ai încredere în cele faţă de tine. Ai putea ţine cont că eu însămi sunt în primejdie.
― Nu am nici un pic de încredere în dragostea ta pentru propria-ţi persoană, murmură Trevize. Eşti mereu gata să-ţi dai viaţa pentru o cauză mai înaltă. Însă am să accept argumentul tău în ceea ce îi priveşte pe Pelorat şi Fallom.
După care spuse:
― Nu aud flautul lui Fallom. S-a întâmplat ceva cu ea?
― Nu, spuse Bliss. Doarme. Un somn perfect natural, la care eu nu am avut nici o contribuţie. Şi propun ca, după ce calculezi Saltul spre steaua care credem noi că este soarele Pământului, să facem cu toţii la fel ca şi ea. Eu am mare nevoie de somn, şi bănuiesc că şi tu eşti în aceeaşi situaţie, Trevize.
― Da, daca am să reuşesc! Ştii, Bliss, ai avut dreptate.
― În ce privinţă, Trevize?
― În legătură cu Izolaţii. Noul Pământ nu era un paradis, oricât de mult ar fi dat această impresie. Ospitalitatea ― toată acea prietenie exagerată de la început ― era menită să ne adoarmă vigilenţa, astfel încât unul dintre noi să poată fi mai uşor de infectat. Şi tot teatrul de după aceea, festivalurile de tot felul, trebuiau să ne ţină pe loc până când se întorcea flota de pescuit şi se hotăra activarea. Totul ar fi decurs conform planului lor, dacă nu ar fi fost Fallom şi muzica ei. S-ar putea ca şi aici să fi avut dreptate.
