Totuşi, această scurtă diversiune păru să-l scoată din nehotărâre.
― Este clar că ar fi mai bine să mă apuc de treabă, spuse el. Dacă stau aici, şi nu fac nimic, zgripţuroaica asta mică va prelua controlul asupra navei.
Luminile scăzură în intensitate, şi Bliss spuse în şoaptă:
― Mi-ai promis, Trevize. Nu-i mai spune "monstru" sau "zgripţuroaică" atunci când este şi ea de faţă.
― Atunci fii cu ochii pe ea, şi invaţ-o să se poarte. Spune-i că celor mici nu trebuie să
li se audă niciodată gura, şi trebuie să stea cât mai mult timp departe de treburile celor mari.
Bliss se încruntă:
― Atitudinea ta faţă de copii este de-a dreptul îngrozitoare, Trevize.
― Poate, dar nu este acum momentul să discutăm despre asta.
Apoi spuse, pe un ton în care se îmbinau armonios satisfacţia şi uşurarea:
― Iată din nou Alfa, în spaţiul real... Şi la stânga ei, uşor deasupra, se află o stea aproape la fel de strălucitoare, care nu apare în harta Galactică a computerului. Ăsta este soarele Pământului. Pun pariu pe toată averea mea.
72
― Bine, spuse Bliss. Dacă pierzi, promitem să nu-ţi luăm averea, aşa că ce-ar fi să
rezolvăm rapid treaba? Hai să vizităm steaua imediat ce poţi face Saltul.
Trevize dădu din cap.
― Nu. De data asta, nu mai este vorba de nehotărâre sau de teamă. Trebuie să fim precauţi. De trei ori am vizitat câte o lume necunoscută, şi de trei ori am dat peste ceva neaşteptat de periculos. Mai mult, de trei ori am fost obligaţi să părăsim respectiva lume în mare grabă. De data aceasta, problema este crucială şi definitivă. Nu am de gând să
acţionez în necunoştinţă de cauză, decât dacă nu mai am de ales. Până acum, nu avem decât poveşti vagi despre radioactivitate. Printr-o şansă nemaipomenită, pe care nimeni nu ar fi prevăzut-o, există o planetă cu viaţă umană, la aproximativ un parsec depărtare de Pământ...
― Dar chiar ştim cu siguranţă că Alfa are o planetă cu viaţă umană? interveni Pelorat.
Computerul a pus semnul întrebării, aşa ai spus.
― Chiar şi aşa, spuse Trevize, merită încercat. De ce să nu aruncăm o privire? Dacă
într-adevăr adăposteşte fiinţe umane, hai să aflăm ce ştiu ele despre Pământ. La urma urmelor, pentru oamenii de acolo, Pământul nu este o planetă legendară, îndepărtată; este o lume învecinată, strălucitoare şi importantă pe cerul lor.
Bliss spuse, îngândurată:
― Nu este o idee rea. Cred că dacă Alfa este locuită, dacă locuitorii nu sunt Izolaţi convinşi, ar putea fi prietenoşi, şi vom putea obţine de la ei un pic de hrană mai ca lumea.
― Şi vom putea întâlni nişte oameni agreabili, spuse Trevize. Contează destul de mult.
Tu eşti de acord, Janov?
― Tu iei deciziile, bătrâne, spuse Pelorat. Oriunde mergi tu, acolo merg şi eu.
Fallom spuse deodată:
― Îl vom găsi pe Jemby?
Bliss se grăbi să spună, înaintea lui Trevize:
― Îl vom căuta, Fallom.
Apoi Trevize spuse:
― Deci, am stabilit. Mergem spre Alfa.
73
― Două stele mari, spuse Fallom arătând cu degetul spre ecran.
― Exact, spuse Trevize. Două... Bliss, fii cu ochii pe ea. Nu vreau să facă vreo prostie.
― Este fascinată de aparate, spuse Bliss.
― Ştiu, spuse Trevize, dar pe mine nu mă fascinează fascinaţia ei... Deşi, să fiu sincer, sunt la fel de impresionat ca şi ea văzând două stele strălucind simultan pe ecran.
Ecranul folosise automat filtrul, pentru a opri radiaţiile dure şi a atenua strălucirea stelelor, care ar fi putut vătăma retina. Ca rezultat, se putură remarca alte câteva stele, iar perechea rămase într-o nobilă izolare.
― Realitatea este, spuse Trevize, că nu m-am apropiat niciodată de un sistem binar.
― Serios? spuse Pelorat cu uimire în voce. Cum este posibil aşa ceva?