― În privinţa lui Fallom?
― Da. Nu am fost de acord să o luăm, şi nu am fost niciodată mulţumit de prezenţa ei la bordul acestei nave. Este meritul tău, Bliss, că o avem aici, iar ea, inconştient, ne-a salvat. Şi totuşi...
― Şi totuşi ce?
― În ciuda acestui lucru, în continuare mă deranjează prezenţa lui Fallom. Nu ştiu de ce.
― Dacă te face să te simţi mai bine, Trevize, pot să-ţi spun că nu e cazul să pui totul pe seama lui Fallom. Hiroko a pretins că Fallom şi muzica ei a fost motivul, ca scuză pentru a comite un act de trădare faţă de Alfani. Poate a crezut ea însăşi acest lucru, dar mai era ceva în mintea ei, ceva ce am detectat vag dar nu am putut identifica cu certitudine, probabil pentru că îi era ruşine să-l recunoască în mod conştient. Am impresia că avea un sentiment cald pentru tine, şi nu dorea să te vadă murind. Iar asta nu avea nici o legătură cu Fallom şi muzica ei.
― Crezi? spuse Trevize.
Şi zâmbi uşor, pentru prima dată de când părăsiseră Alfa.
― Da, cred. Probabil că te pricepi foarte bine la femei. Ai convins-o pe Doamna Ministru Lizalor să ne permită să plecăm cu nava de pe Comporellon, şi ai influenţat-o pe Hiroko să ne salveze vieţile. Trebuie să recunoaştem meritele fiecăruia.
Trevize zâmbi larg:
― Dacă spui tu... Bun, deci ne îndreptăm spre Pământ.
Dispăru în cabina de pilotaj cu un pas vioi. Pelorat, privind îndelung în urma lui, spuse:
― De fapt, Bliss, l-ai mângâiat, nu-i aşa?
― Nu, Pelorat, nu m-am atins de mintea lui.
― Bineînţeles că te-ai atins, când i-ai flatat atât de puternic vanitatea masculină.
― Într-un mod indirect, spuse Bliss zâmbind.
― Chiar şi aşa, Bliss, îţi mulţumesc.
86
După Salt, steaua care putea fi soarele Pământului se afla în continuare la o zecime de parsec depărtare. Era cel mai strălucitor obiect de pe cer, dar nu era decât o stea.
Trevize filtra lumina, pentru a uşura vizualizarea, şi studie imaginea cu o expresie întunecată.
― Nu există nici o îndoială că aceasta este sora geamănă a lui Alfa, steaua în jurul căreia orbitează Noul Pământ, spuse el. Şi totuşi, Alfa este în harta computerului, iar aceasta nu. Nu avem un nume pentru această stea, nu avem date despre ea, nu avem nici o informaţie despre sistemul său planetar, în caz că are vreunul.
― Nu la asta trebuia să ne aşteptăm, dacă Pământul se învârte în jurul acestui soare? întrebă Pelorat. Un astfel de gol în informaţii sprijină ideea că toate informaţiile despre Pământ au fost eliminate.
― Da, dar ar putea însemna că este o lume Spaţiană care se întâmplă să nu apară pe lista de pe zidul acelei clădiri Melpomeniene. Nu putem fi perfect siguri că lista era completa. Sau, această stea ar putea fi lipsită de planete, şi de aceea nu a meritat să fie cuprinsă în harta computerului, care este în principal folosită în scopuri militare şi comerciale... Janov, există vreo legendă din care să rezulte că soarele Pământului este la doar un parsec depărtare de o stea geamănă?
Pelorat dădu din cap:
― Îmi pare rău, Golan, dar nu îmi aduc aminte de vreo astfel de legendă. Ar putea exista totuşi una. Memoria mea nu este perfectă. Am să caut.
― Nu, lasă, nu are importanţă. Soarele Pământului are vreun nume?
― I s-au dat diferite nume. Cred că trebuie să aibă câte un nume în fiecare din diferitele limbaje.
― Uit mereu că pe Pământ se vorbeau multe limbi.
― Aşa era şi normal. Altfel nu ar fi existat atâtea legende.
Trevize spuse, necăjit:
― Bun, şi ce facem? De la distanţa asta nu aflăm nimic despre sistemul planetar, şi trebuie să ne apropiem. Aş vrea să fiu prudent, însă nu excesiv, şi nu fără motiv. Deocamdată nu văd vreun pericol posibil. Probabil că cineva atât de puternic încât să distrugă toate informaţiile din Galaxie referitoare la Pământ ne poate distruge şi pe noi de la această distanţă, dacă vrea cu toată convingerea să nu fie descoperit. Însă văd că nu s-a întâmplat nimic. Nu are rost să rămânem aici la nesfârşit, temându-ne să ne apropiem, nu-i aşa?
― Înţeleg că nici computerul nu detectează ceva care ne poate pune în primejdie, spuse Bliss.
― Când am spus că nu văd vreun pericol posibil, mă refeream la informaţiile date de computer. Eu desigur că nu pot zări nimic cu ochiul liber. Nici nu am pretenţia.
― Atunci trag concluzia că eşti în căutare de sprijin pentru ceea ce consideri a fi o decizie riscantă. În regulă. Eu te sprijin. Nu am venit până aici pentru a ne întoarce din drum fără un motiv întemeiat, nu-i aşa?
― Nu, spuse Trevize. Tu ce spui, Pelorat?
― Eu vreau să ne apropiem, spuse Pelorat, fie şi numai din curiozitate. Nu aş putea suporta să ne întoarcem fără a fi siguri dacă am descoperit sau nu Pământul.
― Bine, spuse Trevize. Atunci suntem cu toţii de acord.
― Nu toţi, spuse Pelorat. Mai este şi Fallom.
Trevize rămase interzis:
― Sugerezi cumva că ar trebui s-o întrebăm şi pe copilă? Ce valoare ar putea avea părerea ei, în caz că are vreo părere? De altfel, ea nu doreşte decât să ne întoarcem pe lumea ei.
― Îi poţi reproşa acest lucru? întrebă Bliss cu aprindere.
