― Iar inteligenţa ei este de admirat, nu de invidiat.
― Nu o invidiez. Mă tem de ea.
― De inteligenţa ei?
Trevize îşi linse buzele, gânditor:
― Nu, nu chiar.
― Atunci, de ce anume?
― Nu ştiu, Bliss. Dacă aş şti de ce anume mă tem, ar fi posibil să nu mă mai tem. Este ceva ce nu înţeleg foarte bine.
Vocea îi coborî, ca şi cum ar fi vorbit cu sine însuşi:
― Se pare că Galaxia este plină de lucruri pe care nu le înţeleg. De ce am ales Gaia? De ce trebuie să găsesc Pământul? Psihoistoria are o ipoteză lipsă? Dacă da, care anume? Şi, mai presus de toate, de ce mă îngrijorează Fallom?
― Din nefericire, nu pot răspunde la aceste întrebări, spuse Bliss.
Se ridică şi părăsi camera.
Pelorat privi în urma ei, apoi spuse:
― Cu siguranţă că lucrurile nu sunt chiar atât de negre precum par, Golan. Ne apropiem din ce în ce mai mult de Pământ, şi odată ce vom ajunge la el, toate misterele s-ar putea să se lămurească. Până acum se pare că nimeni şi nimic nu depune efortul de a ne opri din drum.
Trevize miji ochii înspre Pelorat şi spuse:
― Mi-aş dori ca ceva să ne împiedice.
― Serios? se miră Pelorat. De ce?
― Să fiu sincer, aş dori să văd un semn de viaţă.
Pelorat deschise ochii mari:
― Deci, în cele din urmă, ai descoperit că Pământul este radioactiv?
― Nu chiar. Dar este cald. Un pic mai cald decât mă aşteptam.
― Este semn rău?
― Nu neapărat. Nu înseamnă că este nelocuibil. Stratul de nori este gros şi format fără îndoială din vapori de apă, astfel încât norii, împreună cu oceanul care are o masă considerabilă, ar putea menţine viaţa în ciuda temperaturii pe care am calculat-o. Deocamdată nu pot fi sigur. Numai că...
― Da, Golan?
― Ei bine, dacă Pământul ar fi radioactiv, asta ar explica foarte bine temperatura ceva mai ridicată.
― Dar reciproca nu este obligatorie, nu-i aşa? Dacă este mai cald decât ne-am fi aşteptat, asta nu înseamnă că trebuie să fie radioactiv.
― Nu. Nu înseamnă.
Trevize reuşi să scoată un zâmbet forţat:
― N-are nici un rost să facem tot felul de presupuneri, Janov. Într-o zi sau două, voi putea afla mai multe despre el, şi vom şti cu siguranţă.
91
Fallom stătea pe pat, cufundată în gânduri, când Bliss intră în cameră. Fallom ridică scurt privirea, apoi o coborî din nou. Bliss spuse calm:
― Ce s-a întâmplat, Fallom?
― De ce mă detestă Trevize atât de mult?
― De unde ai tras concluzia că te detestă?
― Mă priveşte iritat... acesta este cuvântul?
― Da, posibil.
― Mă priveşte iritat ori de câte ori sunt lângă el. Faţa lui se crispează mereu, un pic.
― Trevize trece printr-o perioadă mai dificilă, Fallom.
― Deoarece caută Pământul?
― Da.
Fallom se gândi puţin, apoi spuse:
