― Mă tem că totuşi vom lăsa urme, spuse Pelorat.
Bliss spuse, cu o voce nu foarte mulţumită:
― Climatul este temperat... chiar cald, aş spune.
Pe iarbă se afla o femeie, privind coborârea navei şi nemanifestând vreun semn de teamă sau de surpriză. Expresia ei nu trăda decât un puternic interes.
Era foarte sumar îmbrăcată, ceea ce confirma spusele lui Bliss în privinţa climatului.
Sandalele păreau a fi din pânză, şi în jurul şoldurilor avea înfăşurată o fustă dintr-un material pe care erau imprimate flori. Picioarele îi erau descoperite, şi nu purta nimic de la brâu în sus.
Avea păr negru, lung, foarte strălucitor, coborându-i până aproape de talie. Culoarea pielii era măslinie, iar ochii îi erau înguşti.
Trevize cercetă împrejurimile. Nici o altă fiinţă umană nu se afla prin apropiere. Ridică
din umeri şi spuse:
― Ei bine, este dimineaţa devreme, iar majoritatea locuitorilor ar putea fi în casele lor, probabil dormind. Totuşi, n-aş spune că zona asta este foarte populată.
Se întoarse spre ceilalţi şi spuse:
― Am să ies pentru a vorbi cu femeia, dacă mă pot înţelege cu ea. Voi ceilalţi...
― Cred că am putea ieşi şi noi, spuse Bliss cu hotărâre. Femeia aceea pare complet inofensivă şi, oricum, aş vrea să-mi dezmorţesc picioarele şi să respir aer planetar. Poate obţin şi nişte hrană. Aş vrea ca şi Fallom să ia din nou contactul cu o lume, şi cred că Pel ar dori sa examineze mai îndeaproape femeia.
― Cine? Eu? spuse Pelorat roşind uşor. Absolut deloc, Bliss, însă sunt lingvistul micului nostru grup.
Trevize ridică din umeri:
― Faceţi cum vreţi. Totuşi, deşi pare inofensivă, intenţionez să-mi iau armele cu mine.
― Nu cred că vei fi tentat să le foloseşti asupra acelei tinere.
Trevize zâmbi:
― Este frumoasă, nu-i aşa?
Ieşi primul din navă, urmat de Bliss, care ţinea mâna întinsă înapoi trăgând-o pe Fallom. Aceasta coborî cu grijă treptele, în urma lui Bliss. Pelorat rămase ultimul.
Tânăra cu părul negru continua să îi fixeze cu interes. Nu se retrase nici măcar un centimetru.
― Bine, hai să încercăm, murmură Trevize.
Depărtă mâinile de arme şi spuse:
― Salutări.
Tânăra se gândi un moment, apoi spuse:
― Binecuvântată fie sosirea voastră.
Pelorat spuse, bucuros:
― Ce minunat! Vorbeşte Galactica Clasică, ba chiar cu un accent corect.
― O înţeleg şi eu, spuse Trevize agitând mâna pentru a arăta că nu înţelegea chiar perfect. Sper că ea mă înţelege pe mine.
Spuse, zâmbind, şi compunându-şi o expresie prietenoasă:
― Venim din spaţiu. Venim de pe o altă lume.
― Bine, spuse tânăra cu voce limpede de soprană. Nava din Imperiu vine?
― Vine de pe o stea îndepărtată, şi se numeşte Far Star.
Tânăra ridică privirea spre literele imprimate pe învelişul navei:
― Astea înseamnă? Dacă aşa este, şi dacă litera dintâi este F, atunci luaţi aminte că
fost-a imprimat pe dos.
Trevize era pe punctul de a protesta, dar Pelorat, într-un acces de bucurie, spuse:
― Are dreptate. Litera F a fost inversată acum aproximativ două mii de ani. Ce şansă
nemaipomenită de a studia în detaliu Galactica Clasică! Este un limbaj viu încă.
Trevize o privi cu atenţie pe tânăra din faţa sa. Nu avea mai mult de l,5 metri înălţime, iar sânii frumoşi erau mici. Totuşi, părea matură: sfârcurile erau mari şi înconjurate de o aureolă întunecată, deşi acest lucru se putea datora şi tonului închis al pielii.