― Este deosebit de iritat atunci când deplasez mental vreun lucru.
Bliss strânse buzele:
― Haide, Fallom, ţi-am spus că nu trebuie să faci aşa ceva, mai ales atunci când este Trevize de faţă!
― Ieri stăteam aici în cameră, iar el era în pragul uşii, şi nu l-am observat. Nu ştiam că se uită la mine. Oricum, era una dintre video-cărţile lui Pel, şi încercam s-o fac să stea pe un colţ. Nu făceam nimic rău.
― Îl enervează, Fallom, şi vreau să nu mai faci aşa ceva, chiar dacă el nu e de faţă.
― Se enervează din cauză că nu poate să facă şi el la fel?
― Probabil.
― Tu poţi?
Bliss dădu încet din cap:
― Nu, nu pot.
― Pe tine nu te enervează atunci când o fac. Nici pe Pel.
― Oamenii diferă între ei.
― Ştiu, spuse Fallom cu o duritate care o surprinse pe Bliss şi o făcu să se încrunte.
― Ce ştii tu, Fallom?
― Eu sunt diferită.
― Desigur, adineauri am spus asta. Oamenii diferă între ei.
― Trupul meu este diferit. Şi pot mişca lucruri.
― Este adevărat.
Fallom spuse, cu o urmă de răzvrătire:
― Eu trebuie să mişc lucruri. Trevize nu ar trebui să se enerveze din cauza asta, iar tu nu ar trebui să mă opreşti.
― Dar pentru ce trebuie să mişti lucrurile?
― Pentru antrenament. Ezerciziu... aşa se spune?
― Nu chiar. Exerciţiu.
― Da. Jemby mereu îmi spunea că trebuie să-mi antrenez...
― Lobii-transductori?
― Da. Şi să-i fac puternici. Apoi, când voi fi mare, voi putea activa toţi roboţii. Chiar şi pe Jemby.
― Fallom, cine activa toţi roboţii, dacă nu tu?
― Bander.
Fallom vorbise fără nici o urmă de emoţie.
― L-ai cunoscut pe Bander?
― Desigur. L-am vizionat de multe ori. Eu trebuia să fiu următorul şef al moşiei. Moşia Bander urma să devină moşia Fallom. Aşa mi-a spus Jemby!
― Vrei să spui că Bander a venit în...
Datorită surprinderii, gura lui Fallom descrise un O perfect. Spuse, aproape sugrumată:
― Bander n-ar fi venit niciodată în...
Rămase fără respiraţie şi aşteptă puţin ca să-şi recapete suflul, apoi spuse:
― Am vizionat imaginea lui Bander.
― Cum te trata Bander? întrebă şovăitoare Bliss.
Fallom o privi pe Bliss cu ochi puţin nedumeriţi:
― Bander mă întreba dacă aveam nevoie de ceva; dacă mă simţeam bine. Dar Jemby era mereu alături de mine, aşa încât nu aveam nevoie de nimic şi mă simţeam întotdeauna bine.
Coborî privirea în podea. Apoi îşi acoperi ochii cu mâinile, şi spuse:
