― Oriunde am merge, orice am face, nu căpătăm nici o informaţie.
― Ştim unde se află Pământul, aşa că ce importanţă mai are? spuse Pelorat din vârful
buzelor.
― Vreau să ştiu ceva despre el.
― Este prea tânără.
Trevize se gândi puţin la acest argument, apoi încuviinţă:
― Ai dreptate, Janov.
Se întoarse spre Hiroko şi spuse:
― Domnişoară Hiroko, nu ne-ai întrebat pentru ce am venit aici, pe pământul vostru.
Hiroko aplecă privirea şi spuse:
― Ar fi nepoliticos să vă descoasem înainte de a vă fi hrănit şi odihnit, respectat domn.
― Dar am terminat de mâncat, sau aproape, şi ne-am odihnit de curând, aşa că îţi voi spune pentru ce ne aflăm aici: Prietenul meu, Dr. Pelorat, este un cărturar din lumea noastră, un om învăţat. Un mitolog. Ştii ce înseamnă asta?
― Nu, respectat domn, nu ştiu.
― Studiază basmele străvecrii, aşa cum sunt spuse ele pe diferite lumi. Basmele vechi sunt cunoscute ca mituri sau legende, şi ele prezintă interes pentru Dr. Pelorat. Există
oameni învăţaţi pe Noul Pământ, care cunosc basmele vechi ale acestei lumi?
Fruntea lui Hiroko se încreţi uşor, într-o încruntătură îngândurată. Spuse:
― Eu nu mă pricep la aiaste lucruri. Avem prin părţile noastre un bătrân căruia îi place să vorbească despre zilele de odinioară. De unde a auzit poveştile, nu ştiu, dar cred că
sunt năzăriri. Probabil că aşa poveşti ar dori să audă învăţatul tău coleg, dar nu vreau să va înşel. După părerea mea...
Privi în stânga şi în dreapta ca şi cum nu dorea să fie auzită:
― ... bătrânul nu-i decât un palavragiu, deşi mulţi cu plăcere îl ascultă.
Trevize încuviinţă:
― Palavre din acestea dorim să auzim şi noi. Ar fi posibil să îl duci pe prietenul meu la acest bătrân...
― Monolee îşi spune.
― ... Monolee, deci. Şi crezi că Monolee ar fi dispus să vorbească cu prietenul meu?
― El? Să fie dispus să vorbească? spuse Hiroko dispreţuitoare. Mai degrabă ar trebui să întrebi dacă este dispus să se oprească vreodată din vorbă. Nu este decât un bărbat, deci va vorbi ― dacă i se permite ― două săptămâni de acum încolo, fără pauză. Nu este o ofensă, respectat domn.
― Nu mă consider ofensat. Vrei să-l conduci acum pe prietenul meii la Monolee?
― Asta poate face oricine, oricând. Bătrânul este mereu acasă, şi cu drag primeşte orice ureche gata să îl asculte.
― Şi poate că o femeie mai în vârstă ar fi dispusă să vină şi să stea cu Doamna Bliss.
Trebuie să aibă grijă de copil şi nu are prea mare libertate de mişcare. I-ar face plăcere să
aibă o companie, pentru că femeile, după cum ştii, sunt...
― Vorbăreţe? spuse Hiroko eviderit amuzată. Păi, aşa spun bărbaţii, deşi văzut-am că
bărbaţii sunt întotdeauna cei mai mari palavragii. Aşteaptă să se întoarcă bărbaţii de la pescuit, şi vei vedea cum se vor întrece în gogoşi. Nimeni nu le dă atenţie, nimeni nu-i crede, şi totuşi mereu se laudă. Dar, destul cu pălăvrăgeala... Avea-voi grijă ca o prietenă a mamei, pe care o zăresc acum prin fereastră, să stea cu Doamna Bliss şi copilul, iar înainte de asta îl va conduce pe prietenul tău, respectatul doctor, la bătrânul Monolee. Dacă
prietenul tău asculta-va cu tot atât interes pe cât vorbi-va Monolee, cu greu putea-vor fi despărţiţi în aiastă viaţă. Vreţi să-mi scuzaţi o clipă absenţa?
După ce plecă, Trevize se întoarse spre Pelorat şi spuse:
― Ascultă, scoate tot ce poţi de la bătrân, iar tu, Bliss, află tot ceea ce se poate de la cea care va sta cu tine. Te interesezi de orice în legătură cu Pământul.
― Şi tu? spuse Bliss. Tu ce vei face?
― Voi rămâne cu Hiroko, şi voi încerca să găsesc o a treia sursă.
Bliss zâmbi:
― Aşa deci. Pel va sta cu bătrânul; eu, cu o bătrână. Iar tu te vei sacrifica şi vei rămâne cu această tânără fermecătoare, sumar îmbrăcată. Mi se pare o diviziune a muncii foarte rezonabilă.
― Întâmplător, Bliss, este rezonabilă.