Aşa vorbeau între ei, căci erau aproape toţi săraci, şchiopi, orbi, schilozi, cerşetori, fără cămin, dispreţuiţi din cauza mizeriei lor; numai mila pe care o stârneau le permitea să găsească refugiu pentru câteva zile în unele locuinţe. Iar aceia dintre ei care aveau casă şi familie spuneau:
„Noi de asemenea vrem să rămânem cu voi.”
Căci fiecare simţea cum cuvintele Aceluia care tocmai plecase au creat legături invizibile în cadrul micului lor grup. Toţi simţiseră că au renăscut şi, cu toate că luna era ascunsă după nori, ei vedeau deschizându-se în faţa lor o lume de lumină. În inimile tuturor acestor oameni îmbobociră minunate flori ale unei frumuseţi sublime, florile bucuriei.
Când soarele se ridică la orizont, toţi îl întâmpinară ca pe un mesaj anunţând venirea împărăţiei lui Dumnezeu. Cu faţa radiind de fericire, ei merseră la întâlnirea cu îngerii lui Dumnezeu.
Şi numeroşi bolnavi urmară sfaturile Domnului Iisus şi se duseră pe malul râului susurând. Ei se descălţară şi se dezbrăcară; ei ajunară abandonându-se Îngerilor Aerului, Apei şi Soarelui care îi îmbrăţişară, luară în posesie corpurile lor la interior şi la exterior. Şi toţi şi-au văzut relele, păcatele şi necurăţenia părăsindu-i în grabă. Şi răsuflarea unora deveni tot atât de urât mirositoare ca materiile fecale; alţii avură un aflux de salivă abundent şi vomitară resturi cu un miros dezgustător. La unii scurgerea murdăriei se făcea pe gură, la alţii pe nas, prin ochi sau urechi. Unii vedeau o sudoare infectă filtrându-se prin toţi porii pielii întregului corp. Pe mai mulţi se formară abcese enorme care eliberau un puroi urât mirositor; din corpul unora se scurgea o urină abundentă; la mulţi aceasta era îngroşată, tot atât de densă ca mierea de albine, la alţii ea era de culoare roşie sau aproape neagră şi aproape de consistenţa mâlului de râu. Cei mai mulţi expulzau din intestinele lor vânturi puturoase, asemănătoare suflurilor demonilor şi degajau o putoare insuportabilă.
Şi când ei se botezară singuri, Îngerul Apei intră în corpul lor şi atunci se scurseră toate abominaţiile şi toate impurităţile păcatelor lor trecute; cum cade o cascadă de la munte, tot aşa, din corpurile lor, se scurseră materii abominabile dure sau moi. Şi solul unde s-a răspândit acest şuvoi a fost murdărit şi mirosul a devenit atât de îngrozitor că nimeni nu rezista să stea în acel loc. Şi demonii părăsiră măruntaiele lor sub formă de nenumăraţi viermi care se zvârcoleau în acest noroi poluat de toate aceste excremente; cu furie neputincioasă, furioşi de a fi astfel expulzaţi din măruntaiele Fiilor Omului de către Îngerul Apei. Şi asupra acestor viermi a coborât apoi puterea Îngerului Soarelui. Şi ei pieriră în zvârcoliri disperate nimiciţi de Îngerul Soarelui. Toţi tremurară de teroare când văzură toate aceste abominaţii ale lui Satana de care îi eliberaseră îngerii. Şi ei mulţumiră apoi lui Dumnezeu pentru a le fi trimis îngerii Săi să-i salveze.
Şi erau unii chinuiţi de mari dureri, de care nu putuseră scăpa; şi neştiind ce să facă ei se hotărâră să trimită un mesager către Domnul Iisus pentru a-L ruga să revină.
Abia plecară doi dintre ei pentru a-L căuta, că văzură pe Domnul Iisus apropiindu-se pe malul râului. Inimile lor se umplură de speranţă şi de bucurie când auziră salutul Său: „Pace vouă!”
Numeroase erau întrebările pe care ei doreau să I le pună dar, spre marea lor mirare, rămaseră tăcuţi, nu le venea nici o idee în minte.
Atunci Domnul Iisus le-a zis:
„Am venit pentru că aveţi nevoie de Mine”.
Unul din ei exclamă:
„Da, Doamne, avem nevoie de Tine, scapă-ne de durerile noastre!”
Şi atunci Domnul Iisus le-a vorbit în parabole:
„Voi sunteţi asemănători fiului risipitor care timp de numeroşi ani s-a dedat chefurilor şi băuturii, petrecându-şi, cu prietenii săi, toate zilele în orgii, libertinaj şi desfrâu. În fiecare săptămână, fără ca tatăl său să ştie, el contracta noi datorii şi risipea fără socoteală totul în câteva zile. Cămătarii îi avansau mereu noi sume de bani pentru că tatăl său poseda mari bogăţii şi plătea de fiecare dată, cu răbdare, datoriile fiului său. A fost în van ca tatăl său să încerce prin reproşuri blânde să schimbe comportamentul fiului său. El nici nu asculta îndemnurile tatălui său de a renunţa la dezmăţ, pentru a merge în câmp să supravegheze munca servitorilor. De fiecare dată fiul promitea tot ce i se cerea pentru că datoriile îi fuseseră plătite, dar chiar de a doua zi, el începea vechea viaţă. Şi timp de mai bine de şapte ani el persistă în această viaţă destrăbălată. Dar în cele din urmă tatăl său îşi pierdu totuşi răbdarea şi refuză să mai plătească cămătarilor datoriile fiului său. «Dacă voi continua să plătesc de fiecare dată» îşi zise el «nu va mai exista sfârşit pentru păcatele fiului meu». Atunci cămătarii înşelaţi, în furia lor îl prinseră pe fiul risipitor pentru a-l face sclavul lor, aşa ca prin muncă silnică să poată să le înapoieze banii care îi fuseseră avansaţi. Şi atunci festinurile, beţiile şi excesele zilnice au avut un sfârşit brusc. De dimineaţă până seara, cu sudoarea frunţii sale, fiul trebuia să stropească câmpurile, şi el suferea în tot corpul din cauza acestei munci cu care nu era obişnuit. El trebuia să trăiască doar cu pâine uscată, neavând altceva pentru a o înmuia decât lacrimile sale. După ce s-a străduit în căldură şi oboseală timp de trei zile, el i-a spus stăpânului său: «Eu nu pot să mai muncesc, toate mădularele mă dor. Cât timp vrei să mă mai chinuieşti?» «Până în ziua în care prin munca mâinilor tale, tu îmi vei fi înapoiat toate datoriile; astfel după şapte ani tu vei fi liber.» Fiul, disperat, răspunse plângând: «Dar eu nu voi putea niciodată suporta această viaţă mai mult de şapte zile. Fie-ţi milă de mine, căci toate mădularele mă ard şi mă dor!» Cămătarul îi strigă: «Munceşte!»; «Timp de şapte ani ţi-ai risipit zilele şi nopţile în orgii, acum tu trebuie să munceşti timp de şapte ani. Nu îţi voi ierta nimic, până ce tu nu-mi vei fi înapoiat datoriile tale până la ultima drahmă».”
Şi disperat, cu mădularele chinuite de dureri, fiul se întoarse la câmp pentru a-şi continua munca. Când sosi cea de-a şaptea zi, ziua Sabatului, în timpul căreia nimeni nu lucra, el abia se mai putea ţine pe picioare, atât de mari fiind durerile şi oboseala.
Atunci, adunându-şi forţele ce îi mai rămăseseră, se îndreptă către locuinţa tatălui său, mergând clătinându-se. Aruncându-se la picioarele tatălui său, îi spuse: «Tată crede-mă şi iartă-mi toate greşelile mele. Îţi jur că niciodată nu voi mai trăi în orgii; eu voi fi de acum înainte un fiu ascultător în toate privinţele. Eliberează-mă din ghiarele opresorului meu. Tată, priveşte mădularele mele dureroase şi nu-ţi mai înăspri inima!» Atunci lacrimi ţâşniră din ochii tatălui; îl luă pe fiul său în braţe şi i-a zis: «Să ne veselim, căci astăzi o mare bucurie ne-a fost dată; fiul meu iubit pe care îl pierdusem, în sfârşit s-a regăsit!» El îl îmbrăcă în cele mai frumoase haine şi tot timpul zilei îşi sărbătoriră bucuria. A doua zi dimineaţă, tatăl îi dădu fiului un sac cu bani ca să-şi plătească toate datoriile. Când fiul reveni acasă, tatăl său îi spuse: «Fiul meu, vezi cât de uşor este ca printr-o viaţă de orgii să contractezi datorii a căror returnare să ceară şapte ani de muncă grea.» «Tată, este deja foarte greu de a avea de restituit şapte zile.» Atunci tatăl îşi atenţionă fiul: «Numai pentru această dată ţi-a fost permis să-ţi plăteşti datoriile în numai şapte zile în loc de şapte ani. Restul ţi-a fost iertat. Dar vezi ca în viitor să nu te îndatorezi din nou. Căci te asigur, tatăl tău nu te va mai ierta încă o dată pentru că tu eşti fiul său. Pentru oricare datorie nouă tu va trebui să munceşti din greu timp de şapte ani aşa cum este prevăzut în legile noastre».”
„Tată, din această zi eu voi fi fiul tău ascultător şi iubitor şi nu voi mai face nici o datorie, căci am învăţat cât este de greu s-o plăteşti.”
Fiul se duse apoi pe câmpurile tatălui său şi a supravegheat de atunci înainte, în fiecare zi, munca lucrătorilor. Niciodată el nu impunea o muncă prea dură lucrătorilor, căci el îşi amintea propria sa suferinţă. Anii trecură: graţie zelului său, el mări averea care îi fusese încredinţată şi îi aduse tatălui său de zece ori mai mult decât risipise în cei şapte ani de orgii. Şi când tatăl văzu că fiul său se arăta omenos cu lucrătorii şi avea mare grijă de toate posesiunile sale, îi zise:
„Fiule, eu văd că toate bunurile mele sunt pe mâini bune. Eu îţi dau ţie toate turmele mele, casa mea, terenurile mele şi averile mele. Acestea să fie moştenirea ta; continuă să le fructifici ca eu să mă pot bucura de tine.” Când fiul primi moştenirea de la tatăl său, el plăti datoria tuturor debitorilor săi care nu puteau s-o plătească, căci el nu uitase că şi lui îi fusese iertată atunci când n-a putut-o plăti. Şi Dumnezeu îl binecuvântă, dăruindu-i o viaţă lungă cu mulţi copii şi multe bogăţii, pentru că el se purta bine cu toţi servitorii şi turmele sale.”
Apoi Domnul Iisus le-a spus bolnavilor care Îl înconjurau:
„V-am vorbit în parabole ca voi să puteţi înţelege mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Cei şapte ani de festinuri, de beţii şi de orgii reprezintă păcatele trecutului. Satana este creditorul cel rău. Datoriile sunt bolile. Munca dură simbolizează durerile. Fiul risipitor sunteţi voi înşivă. Plata datoriilor se face gonind din voi demonii şi bolile pentru a vă vindeca corpul. Sacul de bani primit de la tatăl este puterea eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Posesiunile tatălui sunt constituite din pământ şi ceruri. Servitorii tatălui sunt îngerii. Câmpurile tatălui reprezintă lumea care va fi transformată în împărăţia cerurilor dacă Fiii Omului vor fi de acord să muncească în uniune cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci, adevăr zic vouă, este mai bine ca fiul să-L asculte pe Tatăl său şi să supravegheze pe servitorii Tatălui său în câmp, decât să devină dator cămătarului cel rău şi să fie forţat să muncească cu sudoarea frunţii sale, ca un sclav, pentru a-şi plăti toate datoriile. Este de dorit de asemenea ca Fiii Omului să se supună Legilor Tatălui lor Ceresc şi să lucreze împreună cu îngerii Săi în Împărăţia Sa decât să devină dator lui Satana, domnul morţii, maestrul tuturor păcatelor şi al tuturor bolilor, şi să trebuiască să-şi plătească păcatele prin dureri şi sudoare. Adevăr zic vouă, mari şi numeroase sunt păcatele voastre. Ani îndelungaţi voi aţi cedat ispitelor lui Satana. Aţi fost lacomi, băutori, perverşi şi datoriile voastre s-au tot adunat. Şi acum, voi trebuie să plătiţi datoria şi plata este dură şi dificilă. În consecinţă, nu vă neliniştiţi chiar de la începutul celei de-a treia zile, cum a făcut fiul risipitor, ci, aşteptaţi cu răbdare cea de-a şaptea zi care este sfântă: prezentaţi-vă atunci cu o inimă umilă şi supusă în faţa Tatălui vostru Ceresc ca El să vă ierte păcatele şi să vă plătească datoriile făcute. Adevăr zic vouă, Tatăl vostru Ceresc vă iubeşte cu o iubire infinită, căci El de asemenea vă permite să vă plătiţi în şapte zile, datoriile voastre de şapte ani. Acelora care trebuie să plătească datorii de şapte ani, dar plătesc cinstit şi perseverent până în ziua a şaptea, Tatăl Ceresc le va ierta datoriile pentru toţi aceşti şapte ani.” Un bolnav care suferea de dureri teribile întrebă:
„Dar dacă noi am păcătuit de şapte ori şapte ani?”
„Chiar şi în acest caz, Tatăl vostru Ceresc vă va ierta datoriile voastre în de şapte ori şapte zile.”
„Fericiţi aceia care vor stărui până la capăt, căci demonii lui Satana scriu într-o carte toate faptele voastre rele, cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nu există nici o faptă vinovată care să nu fie scrisă şi aceasta încă de la începutul lumii, înainte chiar de Tatăl nostru Ceresc. Or, dacă este posibil de a scăpa de legile făcute de regi, niciunul din Fiii Omului nu va scăpa celor făcute de Dumnezeu. Când veţi apărea în faţa Lui, demonii lui Satana vor depune ca martori împotriva voastră, din cauza faptelor voastre, şi Dumnezeu va vedea păcatele voastre înscrise în cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre, şi inima Sa se va întrista. Dacă voi vă căiţi de păcatele voastre, şi dacă prin post şi rugăciuni faceţi apel la îngerii lui Dumnezeu, fiecare zi pe care continuaţi să o petreceţi în ajunare şi rugăciune vă va fi înregistrată de îndată, şi îngerii lui Dumnezeu vor şterge din cartea corpurilor voastre şi a sufletelor voastre un an de fapte rele. Şi când ultima pagină va fi astfel ştearsă de toate păcatele voastre, ea devenind albă, puteţi să vă prezentaţi în faţa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se va bucura în inima Sa şi vă va ierta toate păcatele. El vă va elibera din ghearele lui Satana şi de suferinţă. El vă va primi în sălaşul Său şi va ordona servitorilor Săi şi îngerilor Săi să se supună poruncilor voastre. El vă va acorda o viaţă lungă şi nu veţi mai simţi niciodată încercările bolilor. Dacă, începând din acest moment, vă veţi petrece zilele îndeplinind lucrările lui Dumnezeu, îngerii lui Dumnezeu vor înscrie toate faptele voastre bune în cartea corpurilor şi sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nici o faptă bună nu va rămâne ignorată de Dumnezeu şi aceasta încă de la începutul lumii. Căci de la regii şi guvernatorii voştri veţi aştepta în zadar recompensa voastră, în timp ce Dumnezeu recunoaşte întotdeauna faptele voastre bune.”
„Şi, când veţi apărea în faţa Sa, îngerii vor fi martorii voştri pentru faptele bune. Şi Dumnezeu le va vedea înscrise în corpurile voastre şi în sufletele voastre şi se va bucura de aceasta. El va binecuvânta corpurile voastre, sufletele voastre şi faptele voastre bune dându-vă ca moştenire împărăţia Sa pământească şi cerească, ca voi să găsiţi în aceasta viaţa eternă. Fericit este acela care poate intra în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că el nu va mai cunoaşte moartea.”
După aceste cuvinte se făcu o mare tăcere. Şi aceia care erau descurajaţi găsiră în acest discurs o forţă nouă; ei vor continua să ajuneze şi să se roage. Bolnavul care vorbise primul Îi zise:
„Eu voi stărui până în ziua a şaptea.”
Şi, de asemenea, cel de-al doilea Îi declară:
„Eu, de asemenea, voi stărui până la de şapte ori şapte zile.” Domnul Iisus le-a răspuns:
„Fericiţi cei care perseverează până la capăt, căci ei vor moşteni pământul!”
Unii dintre bolnavi nu se mai puteau ţine pe picioare; ei reuşiră cu chinuri să se târască în faţa Domnului Iisus şi să-L roage:
„Doamne, suntem torturaţi de durere, spune-ne ce trebuie să facem.”
Ei Îi arătară picioarele lor diforme, cu oase răsucite şi noduroase şi Îi explicară:
„Îngerii Aerului, Apei şi Soarelui nu ne-au uşurat durerile. Totuşi noi ne-am botezat noi înşine, am ajunat şi ne-am rugat, noi am urmat sfaturile Tale în toate privinţele.”
„Adevăr zic vouă, oasele voastre vor fi vindecate. Nu pierdeţi curajul. Apropiaţi-vă mai bine de Îngerul Pământului, vindecătorul oaselor, căci ele provin din pământ şi în pământ se vor întoarce.”
El le indică cu braţul un loc lângă malul râului unde scurgerea apei şi căldura solară transformaseră pământul în noroi argilos.
„Introduceţi picioarele voastre în noroi ca Îngerul Pământului să poată alunga din oasele voastre toate murdării şi toate bolile. Veţi vedea pe Satana şi toate durerile voastre fugind în grabă de îmbrăţişarea Îngerului Pământului; nodozităţile oaselor voastre şi toate durerile voastre vor dispare şi membrele vor fi întărite.”
Bolnavii urmară aceste sfaturi ştiind că vor fi vindecaţi.
Mai erau încă acolo alţii care îndurau suferinţe teribile, cu toate că persistaseră în ajunarea lor. Consumaţi de o febră intensă, ei erau la capătul puterilor. Când ei căutau să se ridice din locurile lor de suferinţă pentru a merge la Domnul Iisus, capul lor se răsucea, ca şi cum ar fi fost scuturat de un vânt puternic; de câte ori încercau să se ridice, recădeau la pământ.
