„Cu adevărat Doamne, Tu eşti un Trimis al lui Dumnezeu şi Tu cunoşti toate secretele Sale.”

Domnul Iisus le-a răspuns:

„Iar voi fiţi Fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu, ca să puteţi participa de asemenea la puterea Sa şi să fiţi iniţiaţi în cunoaşterea secretelor Sale. Căci înţelepciunea şi puterea nu pot decurge decât din iubirea lui Dumnezeu. Iubiţi deci din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru pe Tatăl vostru Ceresc şi pe Maica voastră Pământească. Serviţi-i, dacă vreţi ca la rândul lor îngerii Lor să se pună în serviciul vostru; faceţi în aşa fel ca toate acţiunile voastre să fie închinate lui Dumnezeu. Nu hrăniţi pe Satana, căci plata păcatului este moartea, în timp ce în Dumnezeu se află răsplata binelui, iubirea, care este cunoaşterea şi puterea vieţii eterne.”

Apoi toţi îngenuncheară pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru iubirea Sa.

Iar Domnul Iisus plecă promiţându-le:

„Eu voi reveni către toţi acei care persistă în rugăciune şi post până în ziua a şaptea. Pace vouă!”

Bolnavul pe care Domnul Iisus l-a eliberat de Satana se ridică, căci forţa vieţii pătrunsese din nou în el şi orice durere îl părăsise. El respira liber şi ochii săi îşi regăsiră strălucirea. El îngenunche pe locul în care stătuse Domnul Iisus şi sărută plângând urmele paşilor Săi.

Pe malul râului mulţi bolnavi începură să ajuneze şi să se roage cu îngerii lui Dumnezeu, timp de şapte zile şi şapte nopţi. Şi, pentru a fi urmat sfaturile Domnului Iisus, mare fu răsplata lor. La începutul celei de-a şaptea zile, îi părăsi orice durere. Cum soarele se ridica la orizont luminând pământul, ei Îl văzură pe Domnul Iisus venind la ei din munţi, cu capul aureolat de lumina soarelui răsărind.

„Pace vouă!”

În cea mai profundă tăcere, ei îngenuncheară în faţa Lui şi Îi atinseră marginea mantiei Sale, ca semn de mulţumire pentru vindecarea lor.

„Nu Mie trebuie să-Mi mulţumiţi, ci Maicii voastre Pământeşti care v-a trimis îngerii Săi vindecători. Mergeţi şi nu mai păcătuiţi pentru ca să nu mai redeveniţi prada bolilor.

Faceţi în aşa fel ca îngerii vindecători să rămână paznicii voştri.”

Ei Îi răspunseră:

„Unde trebuie să mergem, spune-ne Tu care porţi cuvintele vieţii eterne, spune-ne care sunt păcatele pe care nu trebuie să le mai comitem pentru a nu mai cunoaşte niciodată boala?” Domnul Iisus răspunse:

„Fie după credinţa voastră!”

Şi El se aşeză în mijlocul lor spunându-le:

„Li s-a spus strămoşilor voştri: «Respectaţi pe Tatăl vostru Ceresc şi Maica voastră Pământească şi urmaţi poruncile Lor ca zilele voastre să fie prelungite pe pământ.» Îndată după acesta poruncă, li s-a dat o a doua: «Să nu ucizi!» Căci viaţa a fost dată tuturor de către Dumnezeu şi ceea ce Dumnezeu a dat nu îi este permis omului de a lua. Adevăr zic vouă, tot ce trăieşte pe pământ provine de la o Mamă unică. Iată pentru ce acela care ucide, îşi ucide fratele. De la acest criminal Maica Pământească îşi va întoarce faţa Sa: Ea îl va lipsi de sânul Său dădător de viaţă şi îngerii Săi vor fugi de la el; Satana va locui în corpul său. Carnea animalelor ucise va deveni propriul său mormânt. Căci, adevăr zic vouă, acela care ucide se ucide pe el însuşi şi acela care mănâncă carnea animalelor ucise mănâncă corpul morţii. În sângele lor, fiecare picătură din sângele victimelor va deveni otravă; în respiraţia lor, respiraţia le va deveni urât mirositoare; în carnea lor, carnea le va deveni abcese purulente; în oasele lor, oasele lor se vor pietrifica; în intestinele lor, acestea vor putrezi; în ochii lor, aceştia se vor solzifica şi în urechile lor, acestea vor forma secreţii ceroase. Moartea lor va deveni moartea sa. Numai dacă-L serviţi pe Tatăl Ceresc, datoriile voastre de şapte ani vă vor fi iertate în şapte zile. Satana nu vă înapoiază nimic, va trebui să plătiţi pentru tot: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, viaţă pentru viaţă, moarte pentru moarte, căci răsplata păcatelor este moartea. Nu ucideţi şi nu mâncaţi niciodată carnea victimelor voastre inocente, dacă nu, veţi deveni sclavii lui Satana; aceasta este calea suferinţei care duce la moarte. Acţionaţi din contră, după voinţa lui Dumnezeu ca îngerii Săi să poată să vă servească pe drumul vieţii. Ascultaţi aceste cuvinte ale lui Dumnezeu:”

„Iată, v-am dat toate plantele care poartă seminţe de pe pământ şi toţi pomii cu fructele lor şi seminţele lor: acestea să fie hrana voastră. Animalelor de pe pământ, păsărilor din aer, animalelor care se târăsc pe pământ, tuturor animalelor în care există un suflu de viaţă, Eu le dau iarba verde ca hrană. Laptele animalelor care se mişcă şi trăiesc pe pământ va fi de asemenea pentru voi o hrană. La fel cum lor le dau iarba verde, vouă vă dau laptele. Dar carnea şi sângele care însufleţeşte animalele, voi nu trebuie să le mâncaţi. Vă voi cere cont pentru sângele lor clocotitor, sângele lor în care rezidă sufletul. Vă voi cere socoteală de fiecare animal ucis, ca şi de sufletele oamenilor omorâţi. Căci Eu, Domnul vostru Dumnezeu, sunt un Dumnezeu puternic şi zelos, pedepsind pe drept samavolniciile părinţilor care mă urăsc până la a treia şi a patra generaţie; şi arătându-mi îndurarea faţă de miile de oameni care Mă iubesc şi care urmează poruncile Mele. Iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi cu toată puterea ta, aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. Şi iată o a doua, care îi este asemănătoare: «Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» Nu există porunci mai mari ca acestea două.”

După ce au auzit aceste cuvinte, toţi rămaseră tăcuţi, apoi unul dintre ei întrebă:

„Doamne, ce trebuie să fac când văd în pădure un animal sălbatic sfâşiindu-mi fratele? Trebuie să las să piară fratele meu sau să omor animalul sălbatic? Dar, dacă îl omor, nu încalc Legea?”

Domnul Iisus i-a răspuns:

„În timpurile străvechi, li s-a zis strămoşilor: «Toate animalele care se mişcă pe pământ, toţi peştii mării şi toate păsările aerului au fost supuse puterii voastre.» Adevăr zic vouă, dintre toate creaturile care trăiesc pe pământ, singur omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu. Este motivul pentru care animalele sunt pentru om şi nu omul pentru animale. Nu veţi încălca deci Legea dacă voi veţi omorî un animal sălbatic pentru a salva viaţa fratelui vostru. Căci, adevăr zic vouă, omul este mai mult decât un animal. Dar, acela care, fără motiv, omoară un animal care nu-l atacă, fie pentru plăcerea de a-l omorî, fie pentru a-şi procura carnea sa, pielea sa sau coarnele sale, acela comite un act rău, căci se transformă el însuşi în animal feroce. Este motivul pentru care sfârşitul său va semăna cu acela al animalelor sălbatice!”

Un altul spuse de asemenea:

„Moise, care a fost cel mai mare în Israel, a permis părinţilor noştri a mânca carnea animalelor pure şi a interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne interzici Tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care este Legea care vine de la Dumnezeu? Este a lui Moise sau este a Ta?”

Domnul Iisus a răspuns:

„Dumnezeu a dat strămoşilor voştri, prin intermediul lui Moise, zece porunci. «Aceste porunci sunt prea dure», declarară strămoşii voştri şi ei nu putură să le respecte. Plin de compasiune pentru poporul său şi nedorind ca acesta să piară, Moise îi dădu atunci de zece ori zece porunci. Căci acela ale cărui picioare sunt solide ca muntele Sion n-are nevoie de cârje, dar acela ale cărui membre sunt prea slăbite are nevoie de acestea pentru a merge. Şi Moise a zis lui Dumnezeu: «Inima mea este plină de tristeţe, căci poporul meu va pieri. Căci ei sunt fără cunoaştere şi nu pot înţelege poruncile Tale. Ei sunt ca şi copiii mici care nu înţeleg încă cuvintele tatălui lor. Permite Doamne, ca să le dau alte legi ca ei să nu piară. Dacă ei nu pot fi cu Tine Doamne, fă în aşa fel ca ei să nu fie contra Ta; astfel se vor menţine până în ziua când vor fi copţi pentru cuvintele Tale şi când Legile Tale le vor putea fi revelate».”

„Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care erau gravate cele zece porunci şi le dădu în schimb de zece ori zece porunci. Din aceste zece ori zece porunci, scribii şi fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci şi au încărcat umerii voştri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ei înşişi n-au ştiut să le poarte. Cu cât poruncile sunt mai apropiate de Dumnezeu, cu atât mai mic este numărul lor. Cu cât se depărtează de Dumnezeu, cu atât numărul lor creşte. Iată pentru ce scribii şi fariseii au atât de multe legi. Acelea ale Fiului Omului sunt şapte, cele ale îngerilor sunt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se reduc la una.”

„Eu vă învăţ numai Legile pe care voi sunteţi capabili să le înţelegeţi pentru a deveni oameni şi să urmaţi cele şapte legi ale Fiului Omului. Mai târziu, îngerii necunoscuţi ai Tatălui Ceresc vă vor releva de asemenea Legile lor, ca în sfârşit, Sfântul Spirit al lui Dumnezeu să poată coborî în voi şi să vă conducă la Legea Sa.”

Toţi rămaseră minunaţi de această înţelepciune şi ziseră: „Continuă Doamne, învaţă-ne toate legile pe care noi suntem capabili să le înţelegem.”

Şi Domnul Iisus continuă:

„Dumnezeu a dat această poruncă strămoşilor voştri: «Să nu ucideţi.» Totuşi inima lor era împietrită şi au ucis. Atunci, pentru ca măcar ei să nu mai ucidă oameni, Moise le-a permis să omoare animale. Dar inima strămoşilor voştri se împietri şi mai mult şi ei omorâră fără alegere, oameni şi animale. Dar, Eu vă spun: «Nu ucideţi nici oameni, nici animale şi nici alimentele pe care le duceţi la gură. Căci dacă voi mâncaţi alimente vii, ele vă vor însufleţi, dar dacă voi mâncaţi alimente moarte, ele vă vor omorî la rândul lor. Căci viaţa provine numai din viaţă, iar din moarte nu rezultă decât moarte întotdeauna. Tot ceea ce omoară alimentele voastre, omoară de asemenea corpul vostru şi tot ceea ce omoară corpul vostru, omoară de asemenea spiritele voastre».”

„Corpurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, după cum spiritele voastre devin ceea ce gândiţi. Iată pentru ce voi nu trebuie să mâncaţi nimic din ce focul, frigul sau apa au distrus. Căci alimentele gătite, îngheţate sau intrate în putrefacţie ard, îngheaţă şi putrezesc, de asemenea, corpul vostru. Nu fiţi ca un ţăran smintit, care ar semăna pe terenul său grăunţe fierte, îngheţate sau putrezite. În toamna care ar urma el n-ar recolta nimic de pe terenul său şi mare ar fi amărăciunea sa. Din contra, fiţi ca ţăranul care seamănă în câmpul său grăunţe pline de viaţă, care îi vor înapoia însutit sămânţa pe care a semănat-o. Adevăr zic vouă, trăiţi numai cu focul vieţii şi nu trataţi alimentele voastre cu focul morţii, care omoară atât hrana voastră cât şi corpurile şi sufletele voastre.” Cineva din mulţime întrebă:

„Doamne, unde se află focul vieţii?”

„În voi, în sângele vostru şi în corpurile voastre.”

Alţii întrebară:

„Unde se află focul morţii?’

„Este focul care arde în afara corpurilor voastre, care este mai cald decât sângele vostru. Cu acest foc al morţii voi gătiţi alimentele voastre în casele voastre şi pe câmpurile voastre. Adevăr zic vouă, acelaşi foc care distruge alimentele voastre distruge şi corpurile voastre, asemănător focului răutăţii care vă răvăşeşte gândurile şi vă corupe spiritele. Căci corpul vostru este ceea ce mâncaţi, iar spiritul vostru este ceea ce gândiţi. Nu mâncaţi, deci, nimic din ceea ce a fost ucis de un foc mai arzător decât focul vieţii. Mâncaţi toate fructele pomilor, plantele câmpurilor, precum şi laptele animalelor, care se potrivesc cel mai bine pentru hrana voastră. Toate aceste alimente au crescut, s-au copt şi au fost preparate de focul vieţii; toate sunt daruri ale îngerilor Maicii voastre Pământeşti. Dar, nu mâncaţi niciunul din acele alimente care îşi datorează savoarea focului morţii, căci sunt ale lui Satana.” Foarte miraţi unii întrebară:

„Doamne, cum trebuie să coacem fără foc pâinea noastră cea de toate zilele?”

„Lăsaţi îngerii lui Dumnezeu să prepare pâinea voastră: umeziţi mai întâi grâul vostru ca Îngerul Apei să intre în el. Apoi plasaţi-l la aer ca Îngerul Aerului să-l îmbrăţişeze de asemenea. Lăsaţi-l apoi de dimineaţa până seara expus la razele soarelui, pentru ca Îngerul Soarelui să coboare în el.

Prin binecuvântarea acestor trei îngeri, germenul vieţii se va dezvolta rapid în grâul vostru. Apoi zdrobiţi grâul vostru şi faceţi hostii3

aşa cum făceau părinţii voştri când părăseau Egiptul, această casă a robiei. Puneţi-le la razele soarelui de la răsărit până în momentul când este deasupra voastră pe cer şi întoarceţi-le pe partea cealaltă pentru ca Îngerul Soarelui să îmbrăţişeze şi cealaltă faţă şi lăsaţi-le până la apusul soarelui. Sunt Îngerii Apei, Aerului şi Soarelui care au hrănit şi au făcut să se coacă grâul pe câmpuri; ei trebuie, de asemenea, să pregătească pâinea voastră. Acelaşi soare, care graţie focului vieţii a făcut să crească şi să se coacă boabele de grâu, trebuie să coacă pâinea voastră prin acelaşi foc. Căci focul soarelui dă viaţă grâului, pâinii şi corpului. Dar, focul morţii omoară grâul, pâinea şi corpul. Dar îngerii vieţii lui Dumnezeu cel Viu nu servesc decât oamenii vii, căci Dumnezeu este Dumnezeul vieţii, iar nu Dumnezeul morţii.”

„Astfel mâncaţi tot ce se găseşte pe masa lui Dumnezeu: fructele pomilor, grăunţele şi ierburile câmpurilor, laptele animalelor şi mierea albinelor. Orice alt aliment este opera lui Satana şi conduce la păcate, la boli şi la moarte. Din contra, hrana bogată care se găseşte pe masa lui Dumnezeu dă corpurilor voastre forţă şi tinereţe; de îndată boala va rămâne departe de voi. Din această masă a lui Dumnezeu şi-a luat hrana bătrânul Matusalem şi, adevăr zic vouă, dacă voi faceţi la fel, Dumnezeul vieţii vă va acorda, la fel ca şi patriarhului, o viaţă îndelungată pe acest pământ.”

„Adevăr zic vouă, Dumnezeul vieţii este mai bogat decât toate bogăţiile pământului, masa Sa este mai abundentă şi mai înzestrată decât cele mai bogate mese de pe întreg pământul. De asemenea, în tot timpul vieţii voastre mâncaţi la masa Maicii voastre Pământeşti şi nu vă va lipsi nimic. Când mâncaţi la masa Sa, mâncaţi toate cele ce se găsesc acolo. Nu mai gătiţi şi nu mai amestecaţi alimentele unele cu altele, ca intestinele voastre să nu se transforme în materie putredă.

Căci, adevăr zic vouă, aceasta este un lucru scârbos în ochii lui Dumnezeu.”

„Şi nu fiţi asemenea servitorului lacom care înhaţă porţiile altora de pe masa stăpânului său, devorând totul şi amestecând totul în lăcomia sa. Şi când stăpânul va observa acest lucru, îl va goni de la masa sa, plin de mânie. Şi când ceilalţi vor fi terminat masa lor, el va aduna toate resturile şi va chema pe servitorul cel lacom, zicându-i: «Ia acestea şi le mănâncă cu porcii, căci locul tău este cu ei în cocină, şi nu la masa mea».”

„În consecinţă, aveţi mare grijă de templul corpului vostru şi nu-l murdăriţi cu tot felul de scârboşenii. Declaraţi-vă mulţumiţi cu două sau trei feluri de alimente pe care le veţi găsi întotdeauna pe masa Maicii voastre Pământeşti, şi nu fiţi avizi să devoraţi toate cele ce vedeţi în jurul vostru. Adevăr zic vouă, dacă voi amestecaţi tot felul de alimente, în corpul vostru războaie fără sfârşit vor avea loc, şi el va fi distrus, după cum casele şi împărăţiile divizate unele contra altora aleargă la propria lor pieire. Pentru că Dumnezeul vostru este Dumnezeul păcii şi nu va da niciodată sprijin acelora care sunt divizaţi. Nu stârniţi mânia lui Dumnezeu faţă de voi pentru a nu vă goni de la masa Sa şi ca voi să nu fiţi forţaţi să recurgeţi la masa lui Satana în care corpul vostru va fi corupt de focul păcatelor, al bolilor şi al morţii.”

„Când mâncaţi, nu mâncaţi niciodată până la saturaţie. Fugiţi de ispitele lui Satana şi ascultaţi vocea îngerilor lui Dumnezeu. În orice clipă, Satana şi puterea sa vă duc în ispită ca voi să mâncaţi din ce în ce mai mult. Trăiţi prin spirit, rezistaţi dorinţelor corpului şi să ştiţi că ajunările sunt întotdeauna plăcute în ochii îngerilor lui Dumnezeu. Cântăriţi deci cantitatea care vă trebuie pentru a vă sătura şi reduceţi-o cu o treime.”

„Aveţi grijă ca greutatea hranei voastre zilnice sa nu fie sub o „mină” dar să nu depăşească două „mine4

”. Atunci îngerii lui Dumnezeu se vor pune pentru totdeauna în slujba voastră şi voi nu veţi mai recădea niciodată în sclavia lui Satana şi a bolilor sale.”

„Nu tulburaţi lucrarea îngerilor în corpul vostru, luând mese prea dese. Căci adevăr zic vouă, că acela care mănâncă de mai mult de două ori pe zi realizează în el opera lui Satana, îngerii lui Dumnezeu vor abandona acest corp şi de îndată Satana va intra în posesia lui. Mâncaţi numai când soarele este la punctul său culminant pe cer şi o a doua oară, când apune. Astfel nu veţi cunoaşte niciodată boala, căci aceia care procedează după cum v-am arătat, vor găsi favoarea în ochii Domnului. Dacă doriţi ca îngerii lui Dumnezeu să se bucure de corpul vostru şi ca Satana să fugă departe de voi, nu luaţi decât o singură masă pe zi la masa lui Dumnezeu. Şi astfel zilele voastre vor fi prelungite pe pământ, căci acest mod de comportament este agreabil în ochii lui Dumnezeu. Întotdeauna nu mâncaţi decât dacă masa lui Dumnezeu este întinsă în faţa voastră şi nu mâncaţi decât ceea ce se găseşte pe această masă. Căci adevăr zic vouă, Dumnezeu cunoaşte bine ceea ce corpul vostru are nevoie şi când are nevoie.”