San Diego, California

1 noiembrie 1974

EDMOND BORDEAUX SZEKELY

Introducere

Există trei căi care duc la Adevăr. Prima este calea conştiinţei, a doua este calea naturii, iar cea de-a treia este experienţa acumulată de generaţiile trecute pe care o primim prin capodoperele tuturor timpurilor. Din cele mai vechi timpuri omul şi umanitatea au urmat toate aceste trei căi.

Prima cale către Adevăr, calea conştiinţei, a fost urmată de marii mistici. Ei considerau conştiinţa ca fiind realitatea cea mai apropiată de noi şi cheia universului. În cursul mileniilor ei au descoperit că legile conştiinţei umane nu erau aceleaşi cu cele ale universului material.

Există în conştiinţa noastră o unitate dinamică şi, în acelaşi timp, unică şi multiplă. Într-adevăr, într-o fracţiune de secundă, conştiinţa noastră poate fi simultan ocupată de gânduri, idei, asociaţii, imagini, reminiscenţe şi intuiţii diverse care, toate, fac parte dintr-o aceeaşi realitate dinamică. Iată pentru ce legile matematice, care permit înţelegerea universului material, nu sunt valabile în domeniul conştiinţei unde doi plus doi nu fac în mod necesar patru. Misticii au descoperit de asemenea că măsurile greutăţilor, ale timpului şi spaţiului nu sunt aplicabile conştiinţei pentru care secundele pot deveni ore sau orele minute.

Câmpul conştiinţei noastre nu poate fi evaluat în dimensiuni „spaţiale” şi noţiunea sa a timpului îi este proprie. Misticii au înţeles că ea nu este numai realitatea noastră imediată şi profundă, ci şi o sursă unică de energie, armonie şi cunoaştere. Pentru esenieni pe drumul care duce din totdeauna spre Adevăr au apărut marile intuiţii, marile învăţături şi capodoperele umanităţii.

Din nefericire, intuiţiile geniale îşi pierd vitalitatea cu trecerea generaţiilor. Ele sunt deformate, modificate şi, în final, sunt transformate în dogme; adesea aceste valori sunt pietrificate în instituţii şi ierarhii organizate. Uneori, un căutător al Adevărului le redescoperă esenţa originară.

Exagerarea este marele pericol care îl paşte pe călătorul care urmează calea conştiinţei. El gândeşte că drumul său este unicul şi neglijează celelalte abordări. Adesea el aplică legile conştiinţei umane universului material unde acestea nu sunt valabile şi ignoră legile proprii acestuia. Misticul îşi creează adesea o lume artificială, din ce în ce mai depărtată de realitate, şi pierde contactul cu realitate sfârşind prin a trăi într-un turn de fildeş.

Cea de-a doua cale către Adevăr este calea naturii. În timp ce prima cale, a conştiinţei, porneşte din interior şi pătrunde în întregul univers, calea naturii procedează invers. Ea porneşte din lumea exterioară. Este calea ştiinţifică care s-a sprijinit întotdeauna pe experiment; metodele sale sunt inductive şi deductive, ea lucrează cu măsurători riguroase în spaţiu şi timp şi face toate corelaţiile posibile.

Cu telescoapele sale, ea pătrunde adânc în univers pentru a atinge diverse sisteme solare şi galactice. Prin analiza spectrală ea determină elementele constitutive ale diferitelor planete. În sfârşit, prin calcule matematice prevede mişcarea corpurilor cereşti. Aplicând legea cauzei şi a efectului, oamenii de ştiinţă stabilesc un lung şir de cauze şi efecte care îi ajută să măsoare şi să explice universul, şi chiar viaţa.

Dar, ca şi misticii, oamenii de ştiinţă exagerează uneori. În timp ce ştiinţa a transformat viaţa omenirii şi a creat mari valori pentru oamenii din toate timpurile, ea a eşuat în găsirea unei soluţii definitive pentru existenţa vieţii şi a universului. Oamenii de ştiinţă au un lung şir de cauze şi efecte în cele mai mici amănunte, dar nu au nici cea mai mică idee ce s-a întâmplat la capătul şirului. Ei nu au nici un punct solid de care să lege sfârşitul acestui şir. Astfel, calea către Adevăr prin natură şi universul material nu poate răspunde la marea şi eterna întrebare privind începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor.

Cei mai mari savanţi recunosc că, dincolo de lungul şir de cauze şi efecte, există şi altceva. Totuşi, există şi oameni de ştiinţă dogmatici care neagă orice altă apropiere de Adevăr în afară de a lor şi care consideră că ceea ce nu intră în categoriile şi clasificările lor este lipsit de realitate.

Calea către Adevăr, prin natură, nu este calea oamenilor de ştiinţă dogmatici, la fel cum prima cale nu este calea misticilor unilaterali. Natura este o mare carte deschisă în care poate fi găsit orice, dacă învăţăm să extragem de aici inspiraţia care a fost acordată marilor gânditori din toate timpurile. Dacă îi învăţăm limba, natura ne va revela toate legile vieţii şi universului.

De aceea, marii maeştri ai tuturor timpurilor s-au îndreptat spre natură: Zarathustra şi Moise în munţi, Buddha în pădure, Iisus şi esenienii în deşert, ceea ce le-a permis să urmărească simultan calea conştiinţei şi cea a naturii. Aceste două căi nu sunt contradictorii ci se completează armonios una pe alta. Astfel marii învăţători au ajuns la minunate şi profunde adevăruri care au inspirat milioane de oameni milenii de-a rândul.

A treia carte către Adevăr este reprezentată de înţelepciunea, cunoaşterea şi experienţa acumulată de marii gânditori ai tuturor timpurilor transmise în forma marilor învăţături, a scripturilor şi cărţilor sacre cât şi a marilor capodopere ale literaturii universale care formează împreună ceea ce astăzi se numeşte cultură universală. Pe scurt, deci, accesul nostru către Adevăr se poate face prin cele trei căi simultan: conştiinţă, natură şi cultură.

În capitolele următoare vom urma această cale întreită către Adevăr şi vom studia şi traduce câteva din marile scrieri sacre ale esenienilor.

Există diferite căi de a studia aceste mari scrieri. O cale – cea a tuturor teologilor şi a bisericii oficiale – este de a considera fiecare text ca unul literar. Aceasta este calea dogmatică care a rezultat dintr-un lung proces de pietrificare, în care adevărurile sunt transformate inevitabil în dogme.

Când teologii au urmat această cale uşoară, dar unilaterală, ei s-au încurcat în complicaţii şi contradicţii nesfârşite şi au ajuns la concluzii la fel de depărtate de Adevăr ca şi interpretările ştiinţifice ale acestor texte care le consideră fără valoare şi fără valabilitate. Abordările teologilor dogmatici şi oamenilor de ştiinţă exclusivişti reprezintă două extreme.

A treia eroare este de a crede, aşa cum fac câţiva simbolişti, că această carte nu are decât un conţinut simbolic. Cu modul lor de a exagera aceşti simbolişti fac mii de interpretări contradictorii ale acestor mari scrieri. Spiritul tradiţiilor eseniene este opus tuturor acestor trei căi de interpretare a acestor veşnic tinere scrieri şi urmează un mod de abordare complet diferit.

Metoda eseniană de interpretare a acestor cărţi este, pe de o parte, să le plaseze într-o corelaţie armonioasă cu legile conştiinţei umane şi ale naturii şi, pe de altă parte, să ia în considerare faptele şi evenimentele ţinând cont de timpul şi locul unde acestea au fost scrise. Această interpretare ia în considerare gradul de evoluţie şi de înţelegere al oamenilor cărora li se adresează mesajul.

Deoarece marii maeştri au trebuit să-şi adapteze învăţătura la nivelul ascultătorilor lor, a fost necesar ca aceştia să formuleze atât învăţături ezoterice cât şi învăţături publice. Mesajul public a fost inteligibil pentru toată lumea şi a fost exprimat în termenii unor reguli, forme şi ritualuri variate care răspundeau nevoilor de bază ale oamenilor şi perioadei istorice corespunzătoare. În paralel, învăţăturile ezoterice au supravieţuit de-a lungul timpului, parţial prin scrieri, parţial prin tradiţii orale, fără forme, reguli, ritualuri şi dogme, fiind păstrate şi practicate de mici grupuri de oameni.

În acest spirit au fost traduse evangheliile eseniene respingând atât metodele dogmatice de interpretare pur ştiinţifică şi literară cât şi exagerările simboliste. Am încercat să traducem Evanghelia eseniană în lumina conştiinţei şi a naturii şi, în acelaşi timp în armonie cu marile tradiţii ale esenienilor de a căror fraternitate aparţineau autorii Manuscriselor eseniene de la Marea Moartă.

Viziunea lui Enoh

Cea mai veche revelaţie

Dumnezeu vorbeşte Omului.

„Îţi spun

Fii liniştit.

Să ştii

Că Eu

Sunt

Dumnezeu.

Ţi-am vorbit

Când te-ai născut.

Fii liniştit.

Să ştii

Că Eu

Sunt

Dumnezeu.

Ţi-am vorbit

La prima ta privire.

Fii liniştit.

Să ştii

Că Eu

Sunt

Dumnezeu.

Ţi-am vorbit

La prima ta vorbă rostită.

Fii liniştit.