Capitolul 56
1. În a paisprezecea zi din cea de a şaptea lună a celui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trăit în această parabolă că cerul cerurilor a fost zguduit şi că stăpânii prea înalţi şi mii de mii şi miliarde de miliarde de îngeri erau într-o stare de mare frământare. Şi privind, l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul său de glorie şi înconjurat de îngeri şi de sfinţi. Am fost prins de o mare spaimă, şi ca lovit de neputinţă, picioarele mi s-au muiat şi am căzut prosternat cu faţa la pământ. Atunci îngerul Mihail, unul din îngerii sfinţi, a fost trimis pentru a mă ridica.
2. Şi când am fost pe picioare, mi-am recăpătat simţurile pe care le pierdusem,, neputând suporta această viziune mult prea straşnică pentru nevolnicia mea, şi această frământare şi tresărire a cerului.
3. Atunci Sfântul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de această viziune?
4. Până astăzi, a fost timpul îndurării Sale şi El a fost milostiv şi răbdător faţă de locuitorii pământului.
5. Dar când vor veni ziua şi puterile, pedeapsa şi judecata pe care Domnul spiritelor a pregătit-o pentru aceia care se înclină în faţa judecăţii drepte, ca şi pentru aceia care tăgăduiesc judecata dreaptă şi pentru aceia care iau în deşert numele Lui.
6. Acea zi va fi pentru cei aleşi o zi de unire, iar pentru păcătoşi o zi de pedeapsă.
7. În acea zi, vor fi făcuţi să iasă pentru a se hrăni cu cei răi, doi monştri periculoşi, unul bărbătesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numeşte Leviathan, el locuieşte în măruntaiele mării la izvoarele apelor.
8. Monstru bărbătesc se numeşte Behemoth, el se învârti într-un deşert invizibil.
9. Numele său era Dendagin la răsărit de grădina unde vor locui aleşii şi drepţii şi unde a fost aşezat strămoşul meu, al şaptelea după Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.
10. Atunci am întrebat pe celălalt înger care mi-a arătat puterea acestor monştri şi cum au fost ei separaţi chiar în aceaşi zi pentru a fi aruncaţi, unul în fundul mării, iar celălalt în adâncul unui deşert.
11. Şi el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei să ştii lucrurile misterioase şi ascunse.
12. Şi îngerul păcii care era cu mine mi-a spus: aceşti doi monştri sunt creaturi ale puterii divine, ei îi vor devora pe aceia care vor fi osândiţi prin răzbunarea lui Dumnezeu.
13. Atunci copiii vor cădea cu mamele lor, fii cu taţii lor.
14. Şi ei vor primi pedeapsa pe care ei o merită şi justiţia lui Dumnezeu va fi împlinită, dar după aceasta judecată va veni ora îndurării şi a unei mari răbdări.
Capitolul 57
1. Atunci celălalt înger care era cu mine mi-a vorbit.
2. Şi mi-a arătat primele şi ultimile taine ale cerului şi ale pământului.
3. Pe marginile cerului şi în temeliile sale, în lăcaşurile vânturilor.
4, El mi-a arătat cum suflurile lor sunt împărţite şi cumpănite, în ce mod vânturile şi izvoarele sunt împărţite după tăria şi abundenţă lor.
5. El m-a făcut să văd strălucirea luminii Lunii, că aceasta este o putere a dreptăţii, felul în care stelele se împart între ele şi ce nume este propriu fiecăreia.
6. El mi-a arătat cum se recunosc tunetele între ele, prin greutatea lor, prin tăria lor şi prin puterea lor.
7. Am cunoscut felul în care aceste bice cereşti ascultă de voinţa divină. Am aflat că lumina nu se poate separa de trăsnet şi că deşi unul şi celălalt au fost uniţi prin spirite diferite ei nu pot fi totuşi despărţiţi.
8. Deoarece când trăsnetul străbate norii, tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la momentul oportun şi restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atât de numeroase ca firele de nisip. Şi unul şi altul se liniştesc când trebuie şi după împrejurări îşi adună forţa sau o dezlănţuie.
9. În acelaşi fel spiritul mării este puternic şi tare cu acelaşi prisos de putere cu care îşi retrage apele în sine însăşi, ea se aruncă apoi înainte şi se năpusteşte asupra munţilor.
Spiritul chiciurei este îngerul său, spiritul grindinei este asemenea unui înger bun, la fel ca şi cel al zăpezii, din cauza forţei sale, şi se află în primul rând un alt spirit care le face să se ridice ca un fum şi numele său este prospeţime.
10. Spiritul norilor nu locuieşte laolaltă cu cele despre care am vorbit, ci el are o locuinţă
numai a sa, mersul său se petrece în splendoare.
11. Pe lumină şi întuneric, în iarnă sau vară, locul unde el se aşează este strălucitor şi îngerul său este întotdeauna luminos.
12. Spiritul picăturilor de rauă îşi face locuinţa sa chiar pe marginile cerului, aşezarea sa este învecinată cu aceea a ploii: puterea sa se arată atât în timpul iernii, cât şi în timpul verii. Cât priveşte norii, iată originea lor: este creat mai întâi un nor gros, lui i se alătură mulţi alţii, curând ei se adună
purtând ploaia în flancurile lor umede, atunci apare îngerul, el deschide cămările de sus şi ploaia este astfel creată.
13. Acelaşi lucru se întamplă când ploaia se revarsă pe suprafaţa pământului, când ea se va uni cu toate apele care curg la sânul său, după ce au fost fecundate, căci apele sunt hrana pământului, aceasta fiin voinţa Atotputernicului.
14. Iată de ce există măsuri ale ploii şi îngerii care o însoţesc, o răspândesc cu măsură
dreaptă.
15. Am văzut toate aceste minunăţii, tot aşa ca şi grădina celor drepţi.
Capitolul 58
1. În acele zile am văzut îngeri care ţineau lungi funii şi care purtaţi pe aripile lor uşoare, zburau către miazănoapte.
2. Şi l-am întrebat pe înger de ce aveau în mâini aceste funii lungi şi de ce zburau. El mi-a răspuns: Ei se duc să masoare.
3. Îngerul care era cu mine mi-a mai spus: Acestea sunt măsurile drepţilor, ei vor pune funiile drepţilor pentru ca ei să se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru totdeauna.
4. Aleşii vor începe să locuiască cu Alesul.
