9. Şi în timpul acestei nopţi luna este întunecată, dar ea răsare cu a şaptea parte din lumina sa îndepărtându-se de răsăritul soarelui.

10. Dar puţin câte puţin ea se luminează până când lumina sa ajunge deplină.

Capitolul 71

1. Atunci am aflat o altă lege care arată cum se stabileşte luna lunară: Uriel, îngerul meu Sfânt şi îndrumătorul meu nu mi-a lăsat nimic necunoscut.

2. Aşadar am scris totul aşa cum mi-a fost arătat.

3. Am notat lunile anului în ordinea în care ele sosesc, apariţia şi fazele lunii în timpul a cinsprezece zile.

4. Am notat în care vreme luna pierde cu desăvârşire lumina sa şi în care vreme ea străluceşte cu toată lumina sa.

5. În anumite luni, luna trece pe cer singură şi în timpul altor două luni ea apune odată cu soarele prin cele două porţi care se află în mijloc, adică prin a treia şi a patra. Ea răsare timp de şapte zile şi îşi împlineşte drumul său.

6. Apoi ea se apropie de poarta prin care a trecut soarele şi timp de opt zile ea trece prin a doua poartă la fel ca şi soarele.

7. Şi în timp ce soarele răsare prin poarta a patra, luna răsare timp de şapte zile până când soarele trece prin poarta a cincea.

8. Încă din timpul celor şapte zile, ea coboară către poarta a patra, ea este atunci în toată

lumina sa, dar ea se micşorează curând şi înaintează prin prima poartă timp de opt zile.

9. Apoi ea se îndreaptă din nou către a patra poartă de unde răsare soarele.

10. Am aflat deci locurile lor ca şi răsăritul şi apusul soarelui urmând ordinea lunilor anului.

11. Şi în aceste zile la fiecare cinci ani se adaugă treizeci de zile pentru ca ele sunt în plus în anul solar. Şi toate zilele care vor aparţine unuia dintre aceşti cinci ani vor fi în număr de treisute şaizeci şi patru. Vor fi mai mult cu şase zile pentru fiecare dintre ele, astfel încât să se alcătuiască o lună suplimentară de treizeci de zile.

12. Luna lunară este mai scurtă decât luna solară şi stelară.

13. În rest ea este cea care potriveşte anii în aşa fel încât ei să nu difere cu nici o zi şi să fie tot timpul de treisute şaizeci şi patru de zile. În trei ani sunt o mie nouazeci şi doua de zile, în cinci ani o mie opt sute douăzeci de zile, în opt ani doua mii nouă sute douăsprezece zile.

14. Cât priveşte anii lunari, trei ani conţin o mie şaizeci şi două de zile, cinci ani mai scurţi decât cei ai soarelui, cu cincizeci de zile nu cuprind decât o mie şapte sute şaptezeci şi două de zile, iar opt ani lunari cuprind două mii opt sute treizeci şi două de zile.

15. Astfel opt ani lunari sunt mai scurţi decât opt ani solari cu optzeci de zile.

16. Anii se socotesc deci prin crugul soarelui sau a lunii, ei sunt mai lungi sau mai scurţi după

cum ne luăm după unul sau după altul dintre aceşti aştri.

Capitolul 72

1. Iată acum conducătorii şi prinţii care hotărăsc peste toată creaţia, peste toate stelele ca şi peste cele patru zile adăugate pentru implinirea anului.

2. Ei au nevoie de aceste patru zile deşi ele nu fac parte din an.

3. Oamenii s-au înşelat asupra acestor zile căci trebuie ţinut cont de aceşti luminători pentru a se face socoteala, ştiind că una este adăugată la prima poartă, a doua la a treia, alta la a patra şi ultima la a şasea.

4. Acesta este felul în care se împlineşte numărul de treisute şaizeci şi patru de poziţii care formează tot atâtea zile. Iată semnele:

5. Anotimpurile.

6. Anii

7. Şi zilele, aşa cum Uriel mi le-a făcut cunoscute. Uriel este îngerul pe care Domnul gloriei l-a aşezat peste toţi aştrii

8. Care strălucesc în cer şi luminează pământul. Aceştia sunt: 9. Cei ce împart zilele şi nopţile, altfel spus: soarele, luna astrele întregii armate cereşti care străbat cerul pe carele lor în toate direcţiile.

10. Astfel Uriel mi-a arătat dousprezece porţi care se deschid pentru carul soarelui, de unde izvorăsc raze fără număr.

11. Prin ele vine pe pământ, atunci când aceste porţi se deschid la timpul hotărât, prin ele izbucnesc de asemenea vânturile şi spiritele picăturilor de roua, când ferestrele de la marginea cerului se deschid la timpul hotărât prin voinţa divină.

12. Am văzut douăsprezece porţi în cer la marginile pământului prin care ies soarele şi luna şi stelele şi toate lucrările cerului la răsărit şi la apus.

13. Şi alte ferestre se deschid încă la dreapta şi la stânga.

14. Una dintre aceste ferestre măreşte căldura verii, ca şi porţile prin care pleacă şi unde se reântorc fără încetare aceste stele într-o rotire fără sfârşit.

15. Şi am văzut în cer carul pe care se află aceste stele rotindu-se deasupra lunii fără a obosi niciodată. Una dintre ele este mai strălucitoare decât celelalte, aceasta face crugul lumii întregi.

Capitolul 73

1. Şi către marginile pământului am văzut douăsprezece porţi pentru toate vânturile care ies din timp în timp pentru a se răspândi pe pământ.

2. Trei dintre aceste porţi se deschid în partea opusă cerului, celelalte trei la apus, trei spre dreapta şi trei spre stânga. Primele trei privesc spre răsărit, ultimile trei spre miazănoapte. Cele care sunt aşezate la dreapta şi la stânga privesc spre miazăzi şi spre apus.

3. Prin patru porţi ies vânturile de binecuvântare şi de mântuire şi prin celelalte opt vânturile de jale. Când ele suflă, ele aduc stricăciune pământului şi locuitorilor săi, apelor şi tuturor celor ce trăiesc în ele.

4. Prinţul vânturilor iese prin poarta aşerzată la răsărit şi prin prima poartă de la răsărit care se apleacă spre miazăzi. Acest vânt aduce distrugerea, seceta, căldura înabuşitoare şi stricăciunea.

5. De la a doua poartă care este în mijloc se răspândeşte egalitatea sau măsura dreaptă pentru toate lucrurile, ploaia, fertilitatea, curăţenia şi forţa; de la ultima poartă, întoarsă către miazănoapte vine frigul şi seceta.

6. După aceste vânturi vin vânturile lui Notus care suflă prin trei porţi principale, prin prima, întoarsă către răsărit iese un vânt cald.

7. Dar prin poarta din mijloc se împraştie un miros plăcut, picături de roua, ploaia mântuirea şi viaţă.

8. De la a treia poartă, către apus, vin roua, ploaia, tăciunea şi stricăciunea 9. Vântul din nord suflă prin trei porţi. De la a şaptea, aşezată lângă aceea care priveşte la miazăzi ies roua, ploaia, tăciunea şi stricăciunea. De la cel de mijloc vine ploaia, roua, viaţă şi mântuirea. De la a treia poartă întoarsă spre apus, dar apropiată de miazănoapte vine grindina, gheaţa, zăpada, ploaia şi roua.

10. Vin în sfârşit, din a patra regiune, vânturile de apus. De la prima poartă ies roua, ploaia, gheaţa, frigul, zăpada şi gerul, de la poarta din mijloc, ploaia, liniştea şi abundenţa.

11. De la ultima din partea de miazăzi, uscăciunea, dezastrul, seceta şi moartea.

12. Astfel se încheie descrierea celor doisprezece porţi aşezate în patru colţuri ale cerului.

13. Toate legile lor, toate înrâuririle lor, bune sau rele, eu ţi le-am dat lămurit, o fiul meu Metusala!

Capitolul 74