Situația este foarte diferită acum. Oamenii sunt perfect capabili să trăiască pe cont propriu și să ia viața de la capăt, chiar să se mute cu ușurință dintr-o țară

în alta. Dar frica subconștientă, prezentă în structura noastră genetică și în memoria reîncarnărilor anterioare, este încă foarte vie, iar religia o folosește împotriva adepților săi.

Alăturându-te oricărui grup, ești flatat și bombardat cu diferite forme de atenție și apreciere, așa că înveți să te temi să nu pierzi aceste presupuse

"daruri cinstite".

Pedeapsa pentru trădarea mentalității de grup este tocmai retragerea acestei false iubiri.

Această strategie este foarte asemănătoare cu ceea ce fac indivizii cu tulburare de personalitate narcisistă pentru a-și menține victimele atașate de ei. Este o tactică de control al minții prin intermediul emoțiilor, nevoilor și vulnerabilităților.

De fapt, prada preferată a celor mai multe religii sunt persoanele care tind să

se simtă izolate de societate.

Aceste grupuri sunt rareori interesate de persoanele care au multe cunoștințe și o viață socială sănătoasă, deoarece sunt mai greu de controlat și de manipulat.

Capitolul 21 - Localizarea Grădini Edenului G rădina Edenului este un simbol al modului în care oamenii sunt manipulați pentru a se supune celor care vor să-i înrobească prin intermediul numeroaselor religii abrahamice și a fost o grădină reală pe pământ.

"Grădina Edenului din Geneza 2 este remarcabil de asemănătoare cu o grădină sau un paradis persan regal. Are izvoare abundente de apă în râurile care o traversează, fructe și plante de toate felurile pe care o persoană le poate mânca, și este "plăcută la vedere". Dumnezeu locuiește acolo, sau cel puțin îi vizitează, și le vorbește lui Adam și Evei așa cum ar face un rege într-o grădină regală" (Laura Hood, In theconversation.com).

Această asemănare are un motiv, deoarece, conform textelor sumeriene, Grădina Edenului (cuvânt sumerian pentru "teren plat") este menționată ca fiind situată undeva în Mesopotamia, între râurile Tigru și Eufrat, adică între Irakul și Iranul de astăzi, care cu siguranță a adoptat aceeași tradiție în propriile palate.

Textele sumeriene spun, de asemenea, că Edenul era format din diferite orașe sumeriene, fiecare păzit de propriul zeu, și că, deși oamenii și zeii trăiau

împreună, oamenii erau servitorii zeilor.

Ideea că existau mai mulți zei și nu doar unul singur îi deruta pe cei care doreau să adopte o credință monoteistă, astfel că acești zei au fost înlocuiți în scrierile religioase cu îngeri.

Semnificația este aceeași, dar ideea că există un singur zeu și nu mai mulți zei facilitează controlul maselor, care sunt astfel supuse unei singure autorități, mai degrabă decât unei multitudini de ființe superioare care pot aspira să

exceleze în intelect și cunoaștere.

De fapt, povestea lui Adam și a Evei capătă un sens foarte diferit atunci când interpretăm dorința lor ca fiind aceea de a dobândi aceeași înțelepciune ca și zeii, mai degrabă decât de a deveni un zeu.

Este firesc ca ființele umane să dorească să se dezvolte și să devină mai bune, așa că nu există niciun păcat în a dori să devină ca zeii.

Potrivit textelor antice, Edenul avea sute de zei, iar acești zei nu erau atât de diferiți de oameni, transmițând cu siguranță multe obiceiuri și tradiții servitorilor lor. Textele sumeriene spun că zeii petreceau, beau bere și râdeau mult.

Oamenii, prin dobândirea unei conștiințe mai înalte, au fost capabili să vadă

că acești zei nu erau atât de superiori sau diferiți, ci pur și simplu mai bine informați.

Oamenii sunt apoi instruiți să nu se închine altor zei din cauza rivalităților dintre acești zei și a intențiilor lor.

Cuvântul latin "Lucifer" înseamnă "steaua dimineții" sau, ca adjectiv,

"purtător de lumină", deoarece Lucifer este cel care conduce la iluminare.

Deci, pe baza acestei idei, îl venerăm pe Lucifer cu răsăritul soarelui, cu dobândirea de cunoștințe și cu sexul în scopul procreării.

Isus ne-a confirmat că el a fost un adept al acestei lumini, menționându-l pe

Dumnezeu în felul următor:

- "De la El vine adevărata lumină care luminează pe oricine" (Ioan 1, 4, 9); Și el însuși în acest fel:

- "Eu sunt lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții... (Ioan 8:12) Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii (Ioan 9:15)."

Prin aceste fraze, se dovedește că Iisus a fost o persoană interesată de ridicarea umanității prin înțelegerea vieții și conform unei ideologii pe care el însuși o urma.

Narațiunea biblică capătă o altă logică, prezentându-l pe Lucifer ca pe un asupritor, liderul zeilor, dar și diavolul, ceea ce înseamnă "adversar" și

"oponent".

Folosirea greșită a acestor cuvinte în Biblie și în Coran este ceea ce stă la baza atâtor confuzii în ceea ce privește istoria omului.

Când oamenii au fost alungați din Eden, au trebuit să învețe să

supraviețuiască pe cont propriu, dar au fost liberi și de stăpânii lor, ceea ce reprezintă o paralelă cu societatea de astăzi, deoarece puțini oameni îndrăznesc să părăsească sistemul și să trăiască independent. Cei mai mulți doresc în continuare să își urmeze programul genetic, deoarece se simt mai bine lucrând pentru alții, văzuți ca fiind superiori lor.

Această idee că cineva care se eliberează de sistem este un rebel, un proscris, un criminal, este cu siguranță o memorie spirituală vie care se manifestă

astăzi ca și înainte. Oamenii acționează încă în conformitate cu programul lor genetic planificat de stăpânii lor și încă se tem să își construiască propria viață independent și separat de sistemul pe care îl cunosc.

Apoi, religia întărește acest program genetic, menținându-i pe oameni în ascultare și derutându-i pe credincioși cu ajutorul cuvintelor.

Procedând astfel, dușmanul a reușit să-i facă pe creștini să se închine nu salvatorului, ci asupritorului lor, și apoi să mențină aceleași valori impuse de asupritorii din trecut.

Capitolul 22 - Ce a învățat Isus despre Antihrist C el mai bun mod de a asupri pe cineva este să-l ții în ignoranță, deoarece ignoranța este absența gnozei, care este cuvântul grecesc pentru cunoaștere sau informație.

Isus a confirmat acest lucru spunând:

- "Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina" (Ioan 3:19), ceea ce înseamnă că oamenii preferă să rămână ignoranți decât să absoarbă informațiile care îi vor lumina.

Așa că este logic că creștinii consideră scrierile gnostice o erezie și că

Vaticanul nu permite accesul publicului la biblioteca sa, pentru că aceasta este într-adevăr calea întunericului.

Se estimează că Arhivele Secrete ale Vaticanului conțin 85 de kilometri de rafturi, cu 35.000 de volume numai în catalogul selectiv.

Isus ne-a avertizat în legătură cu acești oameni când a spus:

- "Feriți-vă de proorocii mincinoși, pentru că vin la voi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi feroce" (Matei 7:15);

- "Mulți vor veni în numele meu, spunând: "Timpul este aproape". Nu-i urmați! ' (Luca 21, 8).

În mod clar, Iisus se referea la creștinii de astăzi, pentru că ei sunt cei care urmează o carte de minciuni, încercând să-i convertească pe ceilalți pe baza fricii de profeția sfârșitului lumii și pentru că resping adevărul - Gnosis, sau cunoașterea de sine - și suprimă informațiile.