În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburam,
Şi viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Că toţi călătorii ―
Umane sfârleze ―
Se lasă pe spate şi-ncep să danseze
Pe loc...
În timp ce pe câmp se perindă,
Ca într-un vechi ciob de oglindă,
Copacii
Şi stâlpii de telegraf,
De care s-agaţă toţi norii de praf,
Pe care căruţa cu fân, din şosea,
Nu-i lasă să meargă alături de ea!...
Mizil...
Monteoru...
Buzău...
Şi Pullmanul nostru, cu 80 pe oră,
Îşi bemolează viteza sonoră,
Şi-n gară, deodată, tăcut se opreşte!...
Probabil că Pullmanul ştie
Că-n gara Buzău drumul bun se sfârşeşte
Şi-ncepe de-acum drumul rău...
Dar Pullmanul ― „Made in England” ―
Glumeşte: „Ce-o fi... să fie!”...
Şi vesel porneşte din nou ―
Porneşte cu aceeaşi viteză sonoră
Şi cu acelaşi obraznic ecou:
„Cu 80 pe oră!”...
„Cu 80 pe oră!”...
Şi drumul se-ntinde ca un gumelastic ―
Lipsit şi de spirit
Şi de simţul plastic ―
O biată cireadă de vaci şi viţei
Ne-ntâmpină-n gara de la Făurei,
Iar gara pustie din Lacul-Sărat
Ne anunţă că „Lacul-Sărat” a... secat!...
Păcat că în Pullman nu poţi să vânezi
Nimic din ce vezi!...
Poţi însă flirta
Cu vecina ta ―
Fardată anume pentru aşa ceva!...
Dar Pullmanu-i Pullman!...
Stop!...
Gara Brăila ―
Gară cu bucluc...
„Vezi rândunele se duc,
Se scutură frunza de nuc,
S-aşterne bruma peste vii”...
