Hai, vino!...
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu...
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!...
Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...
ÎN AŞTEPTARE
Nu ştiu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva ―
Ceva, la fel, ca după-o boală grea,
Când parcă simţi că-ţi este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coşmarul unui vis urât
Din care-abia acum m-am deşteptat?...
Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vrea
Să ştiu mai mult decât mi-e dat să ştiu ―
Când, mai curând, sau, poate, mai târziu,
Acelaşi „fapt divers” se va-ntâmpla...
N-aştept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca şi Cristos, călare pe măgar!...
ROMANŢĂ NEGATIVĂ
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună ―
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
