Îşi ascundeau panglicele lor tricolore,

Căci zbirii stăpânirii din cetate,

Când năvăleau în Şchei să-şi încaseze birul,

Le despuiau de salbe,

Inele

Şi cercei;

Şi le-aruncau pe toate, aproape goale,-n ploaie,

Ca să-nmulţească crucile din cimitirul

Bisericuţii Sfântul Niculaie...

Aşa era pe vremea-aceea-n Şchei

Când zbirii stăpânirii din cetate

Vânau doar pungi de aur

Şi... femei...

Dar bunul Dumnezeu, care veghea

Cu ochiul său triunghiular de peruzea,

S-a mâniat de-atâta răutate...

Şi-atunci, toţi zbirii din cetate,

Cât ai clipi din ochi, au dispărut

Braşovul n-a mai fost cetate

Şi-n Şchei dreptate s-a făcut ―

Dreptate sfântă, pentru lumea toată ―

Aşa cum nu se mai făcuse

În Şchei de nimeni... niciodată...

Dar dacă atunci, în Şchei, s-au petrecut

Minunile pe care le-aţi văzut,

În Şchei rămâne totuşi şi astăzi, neschimbat,Un nume vechi,

Un nume de mare Împărat,

Pe care, Dumnezeu chiar ― dacă-ar vrea

Să-l schimbe ―

Dumnezeu nu l-ar schimba!...

De-aceea „Împăratul Solomon”

Din firma cârciumii cu-acelaşi nume

A renunţat la sceptru şi la tron

Şi-n cârciuma din Şchei, plină de lume,

Înveseleşte şi-astăzi la fel ca-ntotdeauna

Perechile de tineri ― drumeţi îndrăgostiţi ―

Clienţi care se-mbată cu bere şi cu glume,

În timp ce lăutarii le miorlăie-n urechi

Refrenul nou al unei romanţe de sezon,

Ce nu-i decât refrenul romanţei foarte vechi,

Pe care-o ştiţi cu toţii ―

Romanţa vieţii noastre,

Cu „banca solitară”.

Cu „brazii”

Şi cu „luna”!...

SOLILOCUL MĂSCĂRICIULUI

lui Puiu Iancovescu

Prin câte panorame de bâlci am colindat,

Eu nicăieri nu m-am simţit mai bine

Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine ―