Pe Arcul de Triumf, de la... Şosea!...
SPOVEDANIE
lui Istrate Micescu
Mă doare amintirea tinereţii
Când fetele de-o vârstă cu băieţii,
Deşi păreau doar nişte banale jucării ―
Păpuşi de sexe diferite ―
Simţind imboldul unor demonice ispite,
Puneau la cale pentru viitor
Romanticele lor căsătorii ―
Uzine pentru fabricat copii ―
Secret furat de la părinţii lor!...
Mă doare tinereţea mea de ieri,
Cu rustica şi vesela Trivale
Şi cu „grădina publică” din vale,
Prin care zborul primei rândunici
Vestea sosirea altei primăveri,
Şi cu aceleaşi porţii de duble neplăceri,
Când luam dacapo şcoala,
Cu jocul de arşici
Şi cura medicală, cu zeamă de urzici,
Şi când acelaşi dascăl, beţiv şi bâlbâit,
Ne spiona, pitit după uluci,
Iar când îl dam de gol că l-am descoperit,
Ne pedepsea-n genunchi, pe coji de nuci!...
Mă doare tot ce-a fost
Şi nu mai este...
Mă doare Cosânzeana din poveste,
Furată şi ascunsă de un Smeu,
Cu care Făt-Frumos ―
Adică Eu ―
Mă războiam până făceam din el
O mână
De ţărână,
Ca-n urmă, dezrobita mea stăpână,
În locul tradiţionalului inel,
Să-mi dea un „rende-vous” cu taxă, la... hotel!...
Mă doare tot ce-a fost
Şi tot ce ştiu
Că va rămâne veşnic după mine.
