Iar triunghiul de cocori
Se-ntregeşte tot în zbor,
Să pornească mâine-n zori
Spre Bosfor...
Frunză galbenă, uscată ―
Frunză ce-ai fost verde-odată...
De-a lungul şoselelor,
Pe tot lungul apelor,
Şi din creasta munţilor
Până-n fundul văilor...
În vârful copacilor
Au rămas doar ciorile,
Să păzească morile ―
Morile ce macină,
După vechea datină,
Zodia-nceputului
Cu păcatul trupului,
Şi rodul pământului,
Cu belşugul anilor,
Zilelor
Şi clipelor
Pentru cei flămânzi de soare
Şi de „semne de-ntrebare”!...
Frunză galbenă, uscată,
Frunză ce-ai fost verde-odată,
Azi grădina Domnului
Nu mai este-a nimănui...
Au zburat din ea mai toate
Vietăţile aripate
Şi-au rămas doar ciorile ―
Ciorile,
Surorile
Vânturilor,
Ploilor,
Grijilor,
Nevoilor,
Şi-ntunericimilor!...
Au rămas să vămuiască
Cu pecetia domnească,
După socotinţa lor,
Soarta zburătoarelor...
Şi să-nchidă-ntre zăbrele
Împletite din nuiele
Călătoarele rebele
Ce-au pornit cu toate-n zbor
Fără ştirea ciorilor,
Spre Bosfor
Şi Dardanele!...
RÂNDURI PENTRU
PLOPII ÎN PLOAIE
